Documentele în care găsim referiri atât despre biserica parohială „Sfântul Ierarh Nicolae" cât şi despre biserica filială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din satul Creţuleasca sunt puţine la număr, iar informaţiile oferite, sumare şi adeseori controversate. Ca atare s-au făcut demersurile necesare atât la „Arhivele Statului" cât şi la Arhivele Naţionale, filiala Ilfov, pentru a ni se furniza informaţiile pe care le deţin, referitoare la cele două biserici.
Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae" este situată în mijlocul satului Ştefăneştii de Sus şi este o construcţie relativ nouă întrucât vechea biserică s-a prăbuşit în întregime la cutremurul din 1940. În registrul inventar din 1969, scurtul istoric face menţiunea că biserica a fost zidită în 1884 de moşierul Sava Vasiliu, însă o pisanie din marmură aminteşte că în 1880 biserica a fost restaurată de Sava Vasiliu cu familia sa, iar în 1924 în timpul Pr. D. Stănescu biserica a fost restaurată de N.C. Receanu cu ajutorul sătenilor. Pe una din crucile descoperite în curtea bisericii se face menţiunea că în acel loc „se odihneşte Sterie preotul decedat la 10 septembrie 1877 în etate de 25 de ani; Ckiriachi decedată la 1 iunie 1869 în etate de 12 ani şi Elena decedată la 4 iunie 1869 în etate de 4 ani".
Se presupune că biserica dărâmată la cutremurul din 1940 a fost mult mai veche, satul Ştefăneşti fiind amintit pentru prima dată sub numele de „Lipovatul" în 1623 când „domnitorul Radu-Vodă îi dăruieşte lui Stanciu Logofătul o parte din satul Fundeni, iazul din cartierul Colentina, pământurile de la hotarul Fundenilor până la hotarul Lipoveţilor şi hotarul Afumaţilor".
După cutremurul din anul 1940, vreme de 6 ani satul a rămas fără biserică. În 1946 Pr. Grigore Teianu a început ridicarea actualei biserici după un plan întocmit de arhitectul Dumitru Ionescu-Berechet. Lucrarea a durat 5 ani. La 10 iulie 1951, noua biserică a fost sfinţită de „P.S. Teoctist Botoşăneanul", viitorul Patriarh al României.
Biserica este o construcţie masivă cu ziduri groase din cărămidă, în formă de cruce înaltă de 20 m cu o singură turlă străpunsă.
A fost pictată în frescă de pictorul I. Dăgărescu, mobilierul, catapeteasma şi balustrada la cafas fiind din lemn de stejar, sculptate artistic de profesorii N. Chetes şi Iliescu Dumitru Călineşti-Argeş.
Datorită intemperiilor, odată cu scurgerea timpului biserica s-a degradat.
Astfel, în 1992, la un an după instalarea preotului Matache Marcel cu ajutorul sătenilor şi al autorităţilor locale s-au început lucrările de restaurare a bisericii, înlocuindu-se tabla de pe acoperiş, ferestrele, tencuiala exterioară şi clopotniţa.
La insistenţele preotului paroh, noul epitrop Radu Traian şi-a manifestat dorinţa de a restaura în întregime sfântul locaş pe cheltuiala domniei sale, şi astfel în anii 2006 şi 2007 biserica a fost adusă la starea actuală, tot acum definitivându-se pictura în trapeză. Vechiul mobilier a fost mutat în biserica filială, actualul mobilier fiind executat de Moşanu Adrian (din Vânători - Neamţ) lemnul de stejar fiind donat bisericii de Radu Traian și Anghel Ion.
Date despre parohie:
Hramul: Sfântul Nicolae
Adresa: Com. Ştefăneşti, cod 077175
Paroh: Pr. Matache Marcel, tel. 021 491 30 02; 0723 673 035
Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae" este situată în mijlocul satului Ştefăneştii de Sus şi este o construcţie relativ nouă întrucât vechea biserică s-a prăbuşit în întregime la cutremurul din 1940. În registrul inventar din 1969, scurtul istoric face menţiunea că biserica a fost zidită în 1884 de moşierul Sava Vasiliu, însă o pisanie din marmură aminteşte că în 1880 biserica a fost restaurată de Sava Vasiliu cu familia sa, iar în 1924 în timpul Pr. D. Stănescu biserica a fost restaurată de N.C. Receanu cu ajutorul sătenilor. Pe una din crucile descoperite în curtea bisericii se face menţiunea că în acel loc „se odihneşte Sterie preotul decedat la 10 septembrie 1877 în etate de 25 de ani; Ckiriachi decedată la 1 iunie 1869 în etate de 12 ani şi Elena decedată la 4 iunie 1869 în etate de 4 ani".
Se presupune că biserica dărâmată la cutremurul din 1940 a fost mult mai veche, satul Ştefăneşti fiind amintit pentru prima dată sub numele de „Lipovatul" în 1623 când „domnitorul Radu-Vodă îi dăruieşte lui Stanciu Logofătul o parte din satul Fundeni, iazul din cartierul Colentina, pământurile de la hotarul Fundenilor până la hotarul Lipoveţilor şi hotarul Afumaţilor".
După cutremurul din anul 1940, vreme de 6 ani satul a rămas fără biserică. În 1946 Pr. Grigore Teianu a început ridicarea actualei biserici după un plan întocmit de arhitectul Dumitru Ionescu-Berechet. Lucrarea a durat 5 ani. La 10 iulie 1951, noua biserică a fost sfinţită de „P.S. Teoctist Botoşăneanul", viitorul Patriarh al României.
Biserica este o construcţie masivă cu ziduri groase din cărămidă, în formă de cruce înaltă de 20 m cu o singură turlă străpunsă.
A fost pictată în frescă de pictorul I. Dăgărescu, mobilierul, catapeteasma şi balustrada la cafas fiind din lemn de stejar, sculptate artistic de profesorii N. Chetes şi Iliescu Dumitru Călineşti-Argeş.
Datorită intemperiilor, odată cu scurgerea timpului biserica s-a degradat.
Astfel, în 1992, la un an după instalarea preotului Matache Marcel cu ajutorul sătenilor şi al autorităţilor locale s-au început lucrările de restaurare a bisericii, înlocuindu-se tabla de pe acoperiş, ferestrele, tencuiala exterioară şi clopotniţa.
La insistenţele preotului paroh, noul epitrop Radu Traian şi-a manifestat dorinţa de a restaura în întregime sfântul locaş pe cheltuiala domniei sale, şi astfel în anii 2006 şi 2007 biserica a fost adusă la starea actuală, tot acum definitivându-se pictura în trapeză. Vechiul mobilier a fost mutat în biserica filială, actualul mobilier fiind executat de Moşanu Adrian (din Vânători - Neamţ) lemnul de stejar fiind donat bisericii de Radu Traian și Anghel Ion.
Date despre parohie:
Hramul: Sfântul Nicolae
Adresa: Com. Ştefăneşti, cod 077175
Paroh: Pr. Matache Marcel, tel. 021 491 30 02; 0723 673 035