I. ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR
A . Istoricul comunitaţii parohiale
Parohia Sitaru este cuprinsă în Protoieria Ilfov-Nord.
Numele provine de la confecţionarea de site casnice, meserie pe care se pare că o aveau vechii locuitori.
Această Parohie este situată pe D.J.101, între comuna Baloteşti şi oraşul ialomiţean Fierbinţi-Târg în partea N.E. a judeţului Ilfov, aproape de hotarul cu judetul Ialomiţa. Se afla la o departare de circa 40 km de Bucureşti, în comuna Grădiştea. Satul este situat pe drumul judeţean în continuarea satului Greci, aceeaşi comuna, despre care se spune că este ,,unul din cele mai vechi sate ale Câmpiei Române, care dovedeşte existenţa românilor (ortodocşi) aici înaintea de venirea slavilor. (Actul de atestare scris în anul 1520).
B. Istoricul bisericii parohiale.
Din punct de vedere administrativ-bisericesc satul Sitaru se desprinde de satele din jur şi se conturează ca parohie în prima jumătate a sec.XIX-lea(între 1834-1837).
Pisania primei biserici, cu hramul Sf. M.Mc. Dimitrie spunea că a fost ridicată prin 1837 după un tip de plan dâmboviţean având la fundaţia cu 60 cm sub nivelul terenului. Pereţii erau de lemn legaţi cu bârne de stejar şi acoperiţi cu şindrilă, înlocuită cu table în 1900. Avea o singură turlă.
Din anul 1981 biserica intră în restaurare generală. Varianta aleasă a fost să se înconjoare vechea biserică cu o fundaţie de beton armat adâncă de circa 1,50 m. Pe această fundatie s-a zidit cu blocuri de cărămidă după conturul vechii biserici (forma de masa). Noua arhitectură are mai mult spaţiu interior şi a adus pardoseala la nivelul terenului. Biserica are două turle şi este învelită cu tablă. Noua Pisanie precizează: ,,Biserica Parohiei Sitaru cu hramul Adormirea Maicii Domnului, s-a zidit după planul arhitectului Claudiu Moldoveanu în anul 1982, prin contribuţia enoriaşilor , cu ajutor de la Sf. Arhiepiscopie a Bucureştilor, precum şi cu ajutorul câtorva creştini din Bucureşti şi din satele vecine.”
În anul 1986 s-au facut tâmpla şi strănile din lemn de stejar de către sculptorul Mihai Croitoru. Toate lucrările s-au executat cu stăruinţa preotului paroh Iosif Marzescu şi a Consiliului Parohial. Acest sfânt locaş a fost sfinţit în anul 1986 (mai precis 1 mai 1988) de catre P. S. Episcop (Vicar ) Roman Ialomiţeanul.
Dimensiunile bisericii restaurate sunt de circa 18 m, 6 m. laţime şi 12 m. la turla principală.
De la biserica veche se mai păstrează câteva cărţi de cult în slavonă şi icoane de la catapeteasma veche. S-a păstrat şi un scurt pomelnic cu prenume de preoţi si enoriaşi (nedatat). Se păstrează lista cu eroii din Sitaru căzuţi în cele două războaie mondiale din sec XX.
Multe decenii slujitori la altarul bisericii parohiale au fost preoţi de mir sau ieromonahi de la mănăstirea învecinată Sitaru (dupa cum îngăduiau vremurile ). Dintre preoţii care au slujit în ultimii 70-80 ani ai sec. XX se remarcă în mod deosebit preotul Iosif Marrescu, originar din Basarabia. A slujit la parohia Sitaru între 1875 şi 1987 . Drept recunoştinţă credinciosii din sat i-au ridicat un monument în curtea bisericii. Cântăreţi care au activat sunt: Dumitrescu Angelian şi Rotea Valentin, astăzi preoţi de mir, şi actualul cântareţ Radu Gheorghe, din 1999. Epitropi de seama au fost: Niţă Apostol, Ion Petre şi Voicu Gheorghe .
C. Cimitirul
De la început parohia a avut cimitirul ei care s-a extins treptat prin donaţii din partea unor persoane particulare.
D. Profilul actual al parohiei.
In prezent mai trăiesc în Sitaru urmaşi ai famililor ce au legatură cu întemeietorii parohiei . Se adaugă familiei noi care populează satul. Media de vârstă este de circa 40-45 de ani, iar numărul de credincioşi este de circa 450 de persoane.
Surse bibliografice
Monografia ,,Grădiştea-Căldăruşani” scrisă de învăţator Teodor Pascu şi prof. Adrian Pascu pe care am găsit-o la enoriaşul Niţă Tudorel-Tărăşneagă.
Paroh,
Preot Boboc Petruș
Parohia Sitaru este cuprinsă în Protoieria Ilfov-Nord.
Numele provine de la confecţionarea de site casnice, meserie pe care se pare că o aveau vechii locuitori.
Această Parohie este situată pe D.J.101, între comuna Baloteşti şi oraşul ialomiţean Fierbinţi-Târg în partea N.E. a judeţului Ilfov, aproape de hotarul cu judetul Ialomiţa. Se afla la o departare de circa 40 km de Bucureşti, în comuna Grădiştea. Satul este situat pe drumul judeţean în continuarea satului Greci, aceeaşi comuna, despre care se spune că este ,,unul din cele mai vechi sate ale Câmpiei Române, care dovedeşte existenţa românilor (ortodocşi) aici înaintea de venirea slavilor. (Actul de atestare scris în anul 1520).
B. Istoricul bisericii parohiale.
Din punct de vedere administrativ-bisericesc satul Sitaru se desprinde de satele din jur şi se conturează ca parohie în prima jumătate a sec.XIX-lea(între 1834-1837).
Pisania primei biserici, cu hramul Sf. M.Mc. Dimitrie spunea că a fost ridicată prin 1837 după un tip de plan dâmboviţean având la fundaţia cu 60 cm sub nivelul terenului. Pereţii erau de lemn legaţi cu bârne de stejar şi acoperiţi cu şindrilă, înlocuită cu table în 1900. Avea o singură turlă.
Din anul 1981 biserica intră în restaurare generală. Varianta aleasă a fost să se înconjoare vechea biserică cu o fundaţie de beton armat adâncă de circa 1,50 m. Pe această fundatie s-a zidit cu blocuri de cărămidă după conturul vechii biserici (forma de masa). Noua arhitectură are mai mult spaţiu interior şi a adus pardoseala la nivelul terenului. Biserica are două turle şi este învelită cu tablă. Noua Pisanie precizează: ,,Biserica Parohiei Sitaru cu hramul Adormirea Maicii Domnului, s-a zidit după planul arhitectului Claudiu Moldoveanu în anul 1982, prin contribuţia enoriaşilor , cu ajutor de la Sf. Arhiepiscopie a Bucureştilor, precum şi cu ajutorul câtorva creştini din Bucureşti şi din satele vecine.”
În anul 1986 s-au facut tâmpla şi strănile din lemn de stejar de către sculptorul Mihai Croitoru. Toate lucrările s-au executat cu stăruinţa preotului paroh Iosif Marzescu şi a Consiliului Parohial. Acest sfânt locaş a fost sfinţit în anul 1986 (mai precis 1 mai 1988) de catre P. S. Episcop (Vicar ) Roman Ialomiţeanul.
Dimensiunile bisericii restaurate sunt de circa 18 m, 6 m. laţime şi 12 m. la turla principală.
De la biserica veche se mai păstrează câteva cărţi de cult în slavonă şi icoane de la catapeteasma veche. S-a păstrat şi un scurt pomelnic cu prenume de preoţi si enoriaşi (nedatat). Se păstrează lista cu eroii din Sitaru căzuţi în cele două războaie mondiale din sec XX.
Multe decenii slujitori la altarul bisericii parohiale au fost preoţi de mir sau ieromonahi de la mănăstirea învecinată Sitaru (dupa cum îngăduiau vremurile ). Dintre preoţii care au slujit în ultimii 70-80 ani ai sec. XX se remarcă în mod deosebit preotul Iosif Marrescu, originar din Basarabia. A slujit la parohia Sitaru între 1875 şi 1987 . Drept recunoştinţă credinciosii din sat i-au ridicat un monument în curtea bisericii. Cântăreţi care au activat sunt: Dumitrescu Angelian şi Rotea Valentin, astăzi preoţi de mir, şi actualul cântareţ Radu Gheorghe, din 1999. Epitropi de seama au fost: Niţă Apostol, Ion Petre şi Voicu Gheorghe .
C. Cimitirul
De la început parohia a avut cimitirul ei care s-a extins treptat prin donaţii din partea unor persoane particulare.
D. Profilul actual al parohiei.
In prezent mai trăiesc în Sitaru urmaşi ai famililor ce au legatură cu întemeietorii parohiei . Se adaugă familiei noi care populează satul. Media de vârstă este de circa 40-45 de ani, iar numărul de credincioşi este de circa 450 de persoane.
Surse bibliografice
Monografia ,,Grădiştea-Căldăruşani” scrisă de învăţator Teodor Pascu şi prof. Adrian Pascu pe care am găsit-o la enoriaşul Niţă Tudorel-Tărăşneagă.
Paroh,
Preot Boboc Petruș
