I. ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR
A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE
Parohia Dimieni este compusă din satul Dimieni, care face parte din comuna Tunari, judeţul Ilfov, fiind arondată Protoieriei Ilfov Nord. Numele satului Dimieni provine de la un oarecare cioban Gheorghe Damian, care confecţiona din lână, dimie (un fel de postav) şi care s-a gândit să numească astfel satul nou înfiinţat: Dimieni. El venise cu mai mulţi credincioşi din părţile Olteniţei şi Banatului şi formase aici o comunitate stabilă. Nu ne este cunoscut timpul înfiinţării satului. În apropiere există situri arheologice. Satul Dimieni se află în partea de nord a judeţului Ilfov, mai exact în spatele Aeroportului Henri Coandă Otopeni, aproape de pistă, la jumătatea drumului ce leagă comunele Tunari şi Baloteşti, drum paralel cu DN1 Bucureşti-Ploieşti. Satul vechi a avut mulţi localnici, bătrânii spun despre circa 350 familii, dar în toamna anului 1987 şi primăvara anului 1988 a fost demolat în întregime. Domnul deputat Gheorghe Daniel ne relatează astfel: „Un caz interesant de sistematizare este cel al satului Dimieni, aflat pe raza comunei Tunari, la capătul pistei Aeroportului Otopeni. Dimienii, un sat sărac, au fost raşi de pe faţa pământului, iar populaţia strămutată la blocuri în Otopeni. Ceauşescu dorea ca terenul să fie redat agriculturii şi s-a ajuns la o formă aberantă care a constat în scoaterea morţilor din cimitir şi strămutarea lor în cimitirul din Otopeni. (...) Oamenii s-au apucat să planteze în faţa blocurilor: viţă-de-vie, nuci, cireşi, meri, caişi şi chiar să îngrădească locul sub formă de grădină. Blocul era o lume străină pentru ei. (...) Cel mai mare şoc la dărâmare l-au suferit în general bătrânii, cărora viaţa la bloc li s-a părut un adevărat calvar.” (1). După 1989 satul începe să reînvie prin revenirea localnicilor la pământurile lor, începând să ridice noi case pe vechile amplasamente. Până în anul 1989 au existat aici o şcoală primară şi un cămin cultural. Acum căminul nu mai există, iar pe locul unde fusese şcoala se construieşte o instituţie de tip after-school din fonduri europene. Totodată putem menţiona că singura biserică catolică de cult maronit din ţara noastră, care deserveşte pe credincioşii săi, se află în Dimieni. Biserica ortodoxă însă a rămas singura instituţie unde oamenii satului se întâlnesc periodic atât pentru a se ruga, cât şi pentru a socializa unii cu alţii. Bătrânii satului sunt în mare parte văduvi sau văduve, cu posibilităţi materiale reduse. Populaţia satului este formată pe de-o parte din vechii locuitori şi pe de altă parte din locuitori care au venit din alte zone ale ţării şi s-au stabilit aici.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]
Biserica veche cu hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost ridicată de întemeietorul satului, ciobanul Gheorghe Damian, dimpreună cu primii locuitori. Biserica veche parohială „a avut parte de ample lucrări de consolidare şi de pictură din nou în timpul preotului Niculae Mihai, căruia la resfinţirea bisericii din data de 20.02.1982, i s-a acordat rangul de sachelar. Odată cu demolarea satului între anii 1987-1988, a fost demolată de regimul comunist şi această biserică” (2). Renaşterea locaşului de cult îşi are începuturile în data de 26.08.1997 când comunitatea de credincioşi nou înfiinţată a dorit să reconstruiască biserica pe vechiul amplasament. Astfel s-au adresat părintelui Ionescu-Radu Traian de la parohia Baloteşti (originar tot din Dimieni, ca şi părintele Niculae Mihai), care i-a sprijinit cu o parte din fondurile necesare pentru ridicarea bisericii, cheltuielile fiind suportate in mare masură şi manopera fiind asigurată de enoriaşii satului care, împreună, sunt ctitorii noii biserici şi care la vremea aceea nu erau decât 29 de familii. Astfel, în data de 11.11.1997 orele 16.00 a fost sfinţit locul şi a fost pusă piatra de temelie la noul locaş, de către Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Biserica a fost ridicată în decursul unui singur an. În data de 27.10.1998 când Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află în Catedrala Patriarhală, şi care este şi ocrotitorul noului locaş de cult, biserica a fost târnosită de către Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul – Episcop Vicar Patriarhal, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi. Cu această ocazie biserica a fost declarată filie a parohiei Baloteşti. Prin Hotărârea Permanenţei Consiliului Eparhial din data de 22.10.2007, filiala Dimieni a fost înfiinţată ca parohie, prin desprinderea de parohia Baloteşti. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢIE] Biserica are formă de corabie sau navă, cu absidă la sfântul altar şi cu pridvor închis. Pridvorul are lungimea de 3,66 m şi lăţimea de 1,80 m, având suprafaţa de 6,59 mp. Are două ferestre mari şi două rânduri de uşi din tâmplărie pvc de culoare maronie. Pronaosul şi naosul formează împreună o singură încăpere cu lungimea de 10,27 m şi lăţimea de 5,28 m, având suprafaţa de 54,23 mp, cu patru ferestre mari şi cu tavan boltit. Sfântul altar cu dimensiunile 5,28 / 4,71 şi cu suprafaţa de 22,67 mp, cu absidă şi cu o fereastră spre răsărit, destul de spaţios, proscomidiar zidit, cu sfânta masă foarte mare, catapeteasma zidită şi pictată pe ambele părţi. Biserica are o singură turlă deasupra soleei, cu patru ferestre. Este construită din bca, învelită cu tablă galvanizată, fară elemente artistice deosebite. Ferestrele au deasupra un arc boltit şi sunt prevăzute cu grilaje din fier. Suprafaţa totală utilă este de 83,49 mp, conform releveului. [PICTURA] Pictura este executată în stil bizantin în frescă de către pictorul bisericesc Valeriu Roman, cheltuielile fiind suportate de către familia Aurel şi Florica Istrate cu copiii lor, după cum se vede în tabloul votiv al ctitorilor de pe peretele de apus, în partea dreaptă. În stânga vedem portretul vrednicului de pomenire Preafericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, în timpul căruia s-a zidit biserica. Pictura a fost realizată la scurt timp după zidirea bisericii, în jurul anului 2000 şi este de o calitate excepţională, iar cromatica este bogată şi liniştitoare. Chipurile sfinţilor cheamă sufletele la pocăinţă. În pridvor sunt pictate chipurile Sfinţilor Dimitrie cel Nou şi Ioan cel Nou cu scenele specifice: râul Lom, turma de oi şi mănăstirea din Basarabov; respectiv: Cetatea Albă, Marea Neagră, corabia şi mănăstirea din Suceava. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Parohia deţine patru icoane mari împărăteşti de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pictate în ulei pe panou de lemn, reprezentând: Mântuitorul, Maica Domnului, Deisis şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. S-au păstrat din vechea biserică şi: o colecţie de 32 de icoane pictate tot în ulei pe lemn, format A4, reprezentând mai mulţi sfinţi şi mai multe praznice împărăteşti; două cruci cu postament cu lemn încrustat, un chivot, un potir în stil gotic şi o pereche de cununii din anul 1928; precum şi un rând de Mineie de la începutul secolului al XX-lea. [POMELNICE ŞI ALTE ÎNSCRIERI SAU INSCRIPŢII] De la vechea biserică nu s-au păstrat astfel de mărturii, însă de la noua biserică cea mai importantă este pisania care grăieşte astfel: „Cu vrerea TATĂLUI, cu ajutorul FIULUI şi cu săvârşirea SFÂNTULUI DUH, s-a ridicat din temelie biserica aceasta cu hramul „SF. CUV. DIMITRIE CEL NOU”, ctitori fiind enoriaşii, în frunte cu fiul satului, Pr. TRAIAN IONESCU-RADU, în timpul arhipăstoririi PREAFERICITULUI PĂRINTE PATRIARH TEOCTIST. Pe vechea fundaţie s-a sfinţit piatra fundamentală de PS. TEODOSIE SNAGOVEANUL, târnosirea săvârşindu-se de PS. VINCENŢIU PLOIEŞTEANUL, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi, la 27 OCTOMBRIE 1998, chiar în ziua hramului. Binecuvintează Doamne pe toţi ostenitorii acestui Sfânt Locaş!” În biserica parohială este pus la închinare veşmântul Sfântului Dimitrie cel Nou, atestat prin documentul emis de sectorul exarhat al Arhiepiscopiei Bucureştilor cu nr. 1 / 11.01.2013, acesta fiind aşezat într-o raclă de stejar sculptată, care se află în partea dreaptă între pronaos şi naos. Lângă catapeteasmă în stânga se află o icoană împărătească cu chipul Sfântului Ioan cel Nou, sfinţită la Sfântul Munte Athos la Mănăstirea Vatoped şi dăruită bisericii noastre ca mulţumire, în urma unei minuni săvârşite de acest mare sfânt, care a salvat de la moarte dintr-un accident cumplit pe unul dintre ctitorii bisericii noastre, pe nume Horia-Cristian Negurescu, nepot al Preafericitului Părinte Patriarh Justinian Marina şi cel care a fost însărcinat din partea Armatei cu organizarea întâmpinării în Bucureşti a Papei Ioan Paul al II-lea; cu acest domn am vizitat de mai multe ori Sfântul Munte unde domnia sa îşi are duhovnicul. [ŞIRUL PREOŢILOR PAROHI] Din mărturisirile bătrânilor satului, trecuţi de mult la cele veşnice, slujbele în biserica veche a satului Dimieni erau oficiate de către preoţi călugări de la mănăstirea Căldăruşani. Mai târziu au slujit următorii preoţi: Pr. Miloş Clinceanul, care a afiliat-o parohiei Tunari, Pr. Răzvan Şoricescu (1939-1941 şi 1944-1969), Pr. Protopop Vichentie Popescu (1941-1944), refugiat din Basarabia din oraşul Tighina, care a ridicat-o la rangul de parohie, Pr. Traian Ionescu-Radu (26.03.1970-01.07.1978), Pr. Mihai Niculae (1978-1988). Între anii 1988-1998 nu a mai existat biserică. În noua biserică slujesc: din nou Pr. Traian Ionescu-Radu (1998-22.10.2007, ca filie a parohiei Baloteşti; 22.10.2007-2011, ca parohie), actualmente fiind îmbisericit pe seama parohiei Dimieni, fiind la venerabila vârstă de 90 de ani (26.08.2015); şi Pr. Vasile-Cristian Bolea (20.02.2011- până în prezent) (3).
C. CIMITIRUL
Cimitirul vechi a fost strămutat la Otopeni şi odată cu reînfiinţarea satului s-a reînfiinţat şi cimitirul pe vechiul amplasament. Nu sunt înmormântate aici personalităţi bisericeşti sau laice, cu excepţia doamnei preotese Aurica Radu, soţia Pr. Traian Ionescu-Radu.
D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT
Căminul cultural a fost locul unde copiii prezentau serbările şcolare iar tinerii îşi organizau mesele de cununie şi de botez, locul unde locuitorii satului interacţionau unii cu alţii şi îşi împărtăşeau bucuriile dar şi necazurile, deoarece aici erau organizate şi inmormântările şi parastasele. Din păcate acest cămin astăzi nu mai există. În Dimieni a mai existat o şcoală primară, care de asemenea nu mai există. Cu privire la filantropie, sunt binecunoscute rezultatele colectelor făcute în rândul enoriaşilor la apelul preotilor, mai ales colecta pentru sinistraţii din Moldova iniţiată de Pr. Traian Ionescu-Radu, care a depus pentru aceştia suma de 4.000 lei în anul 2009 din partea enoriaşilor din Dimieni pe care a ştiut să-i mobilizeze în acest scop.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI
Parohia are aproximativ 100 de locuinţe, unele dintre ele fiind case de vacanţă şi circa 75 de familii. La recensământul din 2002 satul avea o populaţie de 187 locuitori, acum fiind în continuă creştere. Copiii sunt circa 50 la număr şi dau speranţe de viitor întregului sat. Cu anumite ocazii vizionăm documentare şi filme religioase în biserică. Cazurile sociale şi văduvele sunt ajutaţi periodic de către biserică după putere. Copiilor li se organizează evenimente la biserică la 1 Iunie şi de Crăciun. În ajun de Crăciun şi Paşti toţi copiii vin la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească. În ajunul Crăciunului colindă prin tot satul începând de la biserică, fiind coordonaţi şi supravegheaţi de doamna preoteasă, aducând bucurie în inimile şi casele localnicilor, mai ales ale celor bătrâni şi singuri.
[CONTACT] Parohia Dimieni: Strada Vulcana, nr. 5-7, satul Dimieni, comuna Tunari, judeţul Ilfov, cod poştal 077181. Hramul: Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou (27 Octombrie). Telefonul oficiului parohial: 0730.729.513, e-mail: parohiadimieniilfov@yahoo.com
(1) Articol despre Dimieni în revista Clipa - sistematizare rurală - scris in 2009 de istoricul Gheorghe Daniel, cu comentariu Acad. Dinu C. Giurescu:
[http://www.revistaclipa.com/1740/2009/06/discipoli/%E2%80%9Esistematizarea-rurala%E2%80%9D]
(2) Extras din mesajul Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL la înmormântarea Pr. Niculae Mihai (1953-2014): [http://basilica.ro/slujitor-harnic-si-rabdator-preotul-niculae-mihai-1953-2014--100976.html]
(3) Protoieria Ilfov Nord Monografie Album, Basilica, Biserica Parohiei Sfântul Dimitrie Basarabov – Dimieni, Bucureşti, 2012, pp. 140-143.
Parohia Dimieni este compusă din satul Dimieni, care face parte din comuna Tunari, judeţul Ilfov, fiind arondată Protoieriei Ilfov Nord. Numele satului Dimieni provine de la un oarecare cioban Gheorghe Damian, care confecţiona din lână, dimie (un fel de postav) şi care s-a gândit să numească astfel satul nou înfiinţat: Dimieni. El venise cu mai mulţi credincioşi din părţile Olteniţei şi Banatului şi formase aici o comunitate stabilă. Nu ne este cunoscut timpul înfiinţării satului. În apropiere există situri arheologice. Satul Dimieni se află în partea de nord a judeţului Ilfov, mai exact în spatele Aeroportului Henri Coandă Otopeni, aproape de pistă, la jumătatea drumului ce leagă comunele Tunari şi Baloteşti, drum paralel cu DN1 Bucureşti-Ploieşti. Satul vechi a avut mulţi localnici, bătrânii spun despre circa 350 familii, dar în toamna anului 1987 şi primăvara anului 1988 a fost demolat în întregime. Domnul deputat Gheorghe Daniel ne relatează astfel: „Un caz interesant de sistematizare este cel al satului Dimieni, aflat pe raza comunei Tunari, la capătul pistei Aeroportului Otopeni. Dimienii, un sat sărac, au fost raşi de pe faţa pământului, iar populaţia strămutată la blocuri în Otopeni. Ceauşescu dorea ca terenul să fie redat agriculturii şi s-a ajuns la o formă aberantă care a constat în scoaterea morţilor din cimitir şi strămutarea lor în cimitirul din Otopeni. (...) Oamenii s-au apucat să planteze în faţa blocurilor: viţă-de-vie, nuci, cireşi, meri, caişi şi chiar să îngrădească locul sub formă de grădină. Blocul era o lume străină pentru ei. (...) Cel mai mare şoc la dărâmare l-au suferit în general bătrânii, cărora viaţa la bloc li s-a părut un adevărat calvar.” (1). După 1989 satul începe să reînvie prin revenirea localnicilor la pământurile lor, începând să ridice noi case pe vechile amplasamente. Până în anul 1989 au existat aici o şcoală primară şi un cămin cultural. Acum căminul nu mai există, iar pe locul unde fusese şcoala se construieşte o instituţie de tip after-school din fonduri europene. Totodată putem menţiona că singura biserică catolică de cult maronit din ţara noastră, care deserveşte pe credincioşii săi, se află în Dimieni. Biserica ortodoxă însă a rămas singura instituţie unde oamenii satului se întâlnesc periodic atât pentru a se ruga, cât şi pentru a socializa unii cu alţii. Bătrânii satului sunt în mare parte văduvi sau văduve, cu posibilităţi materiale reduse. Populaţia satului este formată pe de-o parte din vechii locuitori şi pe de altă parte din locuitori care au venit din alte zone ale ţării şi s-au stabilit aici.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]
Biserica veche cu hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost ridicată de întemeietorul satului, ciobanul Gheorghe Damian, dimpreună cu primii locuitori. Biserica veche parohială „a avut parte de ample lucrări de consolidare şi de pictură din nou în timpul preotului Niculae Mihai, căruia la resfinţirea bisericii din data de 20.02.1982, i s-a acordat rangul de sachelar. Odată cu demolarea satului între anii 1987-1988, a fost demolată de regimul comunist şi această biserică” (2). Renaşterea locaşului de cult îşi are începuturile în data de 26.08.1997 când comunitatea de credincioşi nou înfiinţată a dorit să reconstruiască biserica pe vechiul amplasament. Astfel s-au adresat părintelui Ionescu-Radu Traian de la parohia Baloteşti (originar tot din Dimieni, ca şi părintele Niculae Mihai), care i-a sprijinit cu o parte din fondurile necesare pentru ridicarea bisericii, cheltuielile fiind suportate in mare masură şi manopera fiind asigurată de enoriaşii satului care, împreună, sunt ctitorii noii biserici şi care la vremea aceea nu erau decât 29 de familii. Astfel, în data de 11.11.1997 orele 16.00 a fost sfinţit locul şi a fost pusă piatra de temelie la noul locaş, de către Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Biserica a fost ridicată în decursul unui singur an. În data de 27.10.1998 când Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află în Catedrala Patriarhală, şi care este şi ocrotitorul noului locaş de cult, biserica a fost târnosită de către Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul – Episcop Vicar Patriarhal, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi. Cu această ocazie biserica a fost declarată filie a parohiei Baloteşti. Prin Hotărârea Permanenţei Consiliului Eparhial din data de 22.10.2007, filiala Dimieni a fost înfiinţată ca parohie, prin desprinderea de parohia Baloteşti. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢIE] Biserica are formă de corabie sau navă, cu absidă la sfântul altar şi cu pridvor închis. Pridvorul are lungimea de 3,66 m şi lăţimea de 1,80 m, având suprafaţa de 6,59 mp. Are două ferestre mari şi două rânduri de uşi din tâmplărie pvc de culoare maronie. Pronaosul şi naosul formează împreună o singură încăpere cu lungimea de 10,27 m şi lăţimea de 5,28 m, având suprafaţa de 54,23 mp, cu patru ferestre mari şi cu tavan boltit. Sfântul altar cu dimensiunile 5,28 / 4,71 şi cu suprafaţa de 22,67 mp, cu absidă şi cu o fereastră spre răsărit, destul de spaţios, proscomidiar zidit, cu sfânta masă foarte mare, catapeteasma zidită şi pictată pe ambele părţi. Biserica are o singură turlă deasupra soleei, cu patru ferestre. Este construită din bca, învelită cu tablă galvanizată, fară elemente artistice deosebite. Ferestrele au deasupra un arc boltit şi sunt prevăzute cu grilaje din fier. Suprafaţa totală utilă este de 83,49 mp, conform releveului. [PICTURA] Pictura este executată în stil bizantin în frescă de către pictorul bisericesc Valeriu Roman, cheltuielile fiind suportate de către familia Aurel şi Florica Istrate cu copiii lor, după cum se vede în tabloul votiv al ctitorilor de pe peretele de apus, în partea dreaptă. În stânga vedem portretul vrednicului de pomenire Preafericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, în timpul căruia s-a zidit biserica. Pictura a fost realizată la scurt timp după zidirea bisericii, în jurul anului 2000 şi este de o calitate excepţională, iar cromatica este bogată şi liniştitoare. Chipurile sfinţilor cheamă sufletele la pocăinţă. În pridvor sunt pictate chipurile Sfinţilor Dimitrie cel Nou şi Ioan cel Nou cu scenele specifice: râul Lom, turma de oi şi mănăstirea din Basarabov; respectiv: Cetatea Albă, Marea Neagră, corabia şi mănăstirea din Suceava. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Parohia deţine patru icoane mari împărăteşti de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pictate în ulei pe panou de lemn, reprezentând: Mântuitorul, Maica Domnului, Deisis şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. S-au păstrat din vechea biserică şi: o colecţie de 32 de icoane pictate tot în ulei pe lemn, format A4, reprezentând mai mulţi sfinţi şi mai multe praznice împărăteşti; două cruci cu postament cu lemn încrustat, un chivot, un potir în stil gotic şi o pereche de cununii din anul 1928; precum şi un rând de Mineie de la începutul secolului al XX-lea. [POMELNICE ŞI ALTE ÎNSCRIERI SAU INSCRIPŢII] De la vechea biserică nu s-au păstrat astfel de mărturii, însă de la noua biserică cea mai importantă este pisania care grăieşte astfel: „Cu vrerea TATĂLUI, cu ajutorul FIULUI şi cu săvârşirea SFÂNTULUI DUH, s-a ridicat din temelie biserica aceasta cu hramul „SF. CUV. DIMITRIE CEL NOU”, ctitori fiind enoriaşii, în frunte cu fiul satului, Pr. TRAIAN IONESCU-RADU, în timpul arhipăstoririi PREAFERICITULUI PĂRINTE PATRIARH TEOCTIST. Pe vechea fundaţie s-a sfinţit piatra fundamentală de PS. TEODOSIE SNAGOVEANUL, târnosirea săvârşindu-se de PS. VINCENŢIU PLOIEŞTEANUL, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi, la 27 OCTOMBRIE 1998, chiar în ziua hramului. Binecuvintează Doamne pe toţi ostenitorii acestui Sfânt Locaş!” În biserica parohială este pus la închinare veşmântul Sfântului Dimitrie cel Nou, atestat prin documentul emis de sectorul exarhat al Arhiepiscopiei Bucureştilor cu nr. 1 / 11.01.2013, acesta fiind aşezat într-o raclă de stejar sculptată, care se află în partea dreaptă între pronaos şi naos. Lângă catapeteasmă în stânga se află o icoană împărătească cu chipul Sfântului Ioan cel Nou, sfinţită la Sfântul Munte Athos la Mănăstirea Vatoped şi dăruită bisericii noastre ca mulţumire, în urma unei minuni săvârşite de acest mare sfânt, care a salvat de la moarte dintr-un accident cumplit pe unul dintre ctitorii bisericii noastre, pe nume Horia-Cristian Negurescu, nepot al Preafericitului Părinte Patriarh Justinian Marina şi cel care a fost însărcinat din partea Armatei cu organizarea întâmpinării în Bucureşti a Papei Ioan Paul al II-lea; cu acest domn am vizitat de mai multe ori Sfântul Munte unde domnia sa îşi are duhovnicul. [ŞIRUL PREOŢILOR PAROHI] Din mărturisirile bătrânilor satului, trecuţi de mult la cele veşnice, slujbele în biserica veche a satului Dimieni erau oficiate de către preoţi călugări de la mănăstirea Căldăruşani. Mai târziu au slujit următorii preoţi: Pr. Miloş Clinceanul, care a afiliat-o parohiei Tunari, Pr. Răzvan Şoricescu (1939-1941 şi 1944-1969), Pr. Protopop Vichentie Popescu (1941-1944), refugiat din Basarabia din oraşul Tighina, care a ridicat-o la rangul de parohie, Pr. Traian Ionescu-Radu (26.03.1970-01.07.1978), Pr. Mihai Niculae (1978-1988). Între anii 1988-1998 nu a mai existat biserică. În noua biserică slujesc: din nou Pr. Traian Ionescu-Radu (1998-22.10.2007, ca filie a parohiei Baloteşti; 22.10.2007-2011, ca parohie), actualmente fiind îmbisericit pe seama parohiei Dimieni, fiind la venerabila vârstă de 90 de ani (26.08.2015); şi Pr. Vasile-Cristian Bolea (20.02.2011- până în prezent) (3).
C. CIMITIRUL
Cimitirul vechi a fost strămutat la Otopeni şi odată cu reînfiinţarea satului s-a reînfiinţat şi cimitirul pe vechiul amplasament. Nu sunt înmormântate aici personalităţi bisericeşti sau laice, cu excepţia doamnei preotese Aurica Radu, soţia Pr. Traian Ionescu-Radu.
D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT
Căminul cultural a fost locul unde copiii prezentau serbările şcolare iar tinerii îşi organizau mesele de cununie şi de botez, locul unde locuitorii satului interacţionau unii cu alţii şi îşi împărtăşeau bucuriile dar şi necazurile, deoarece aici erau organizate şi inmormântările şi parastasele. Din păcate acest cămin astăzi nu mai există. În Dimieni a mai existat o şcoală primară, care de asemenea nu mai există. Cu privire la filantropie, sunt binecunoscute rezultatele colectelor făcute în rândul enoriaşilor la apelul preotilor, mai ales colecta pentru sinistraţii din Moldova iniţiată de Pr. Traian Ionescu-Radu, care a depus pentru aceştia suma de 4.000 lei în anul 2009 din partea enoriaşilor din Dimieni pe care a ştiut să-i mobilizeze în acest scop.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI
Parohia are aproximativ 100 de locuinţe, unele dintre ele fiind case de vacanţă şi circa 75 de familii. La recensământul din 2002 satul avea o populaţie de 187 locuitori, acum fiind în continuă creştere. Copiii sunt circa 50 la număr şi dau speranţe de viitor întregului sat. Cu anumite ocazii vizionăm documentare şi filme religioase în biserică. Cazurile sociale şi văduvele sunt ajutaţi periodic de către biserică după putere. Copiilor li se organizează evenimente la biserică la 1 Iunie şi de Crăciun. În ajun de Crăciun şi Paşti toţi copiii vin la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească. În ajunul Crăciunului colindă prin tot satul începând de la biserică, fiind coordonaţi şi supravegheaţi de doamna preoteasă, aducând bucurie în inimile şi casele localnicilor, mai ales ale celor bătrâni şi singuri.
[CONTACT] Parohia Dimieni: Strada Vulcana, nr. 5-7, satul Dimieni, comuna Tunari, judeţul Ilfov, cod poştal 077181. Hramul: Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou (27 Octombrie). Telefonul oficiului parohial: 0730.729.513, e-mail: parohiadimieniilfov@yahoo.com
(1) Articol despre Dimieni în revista Clipa - sistematizare rurală - scris in 2009 de istoricul Gheorghe Daniel, cu comentariu Acad. Dinu C. Giurescu:
[http://www.revistaclipa.com/1740/2009/06/discipoli/%E2%80%9Esistematizarea-rurala%E2%80%9D]
(2) Extras din mesajul Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL la înmormântarea Pr. Niculae Mihai (1953-2014): [http://basilica.ro/slujitor-harnic-si-rabdator-preotul-niculae-mihai-1953-2014--100976.html]
(3) Protoieria Ilfov Nord Monografie Album, Basilica, Biserica Parohiei Sfântul Dimitrie Basarabov – Dimieni, Bucureşti, 2012, pp. 140-143.
