PAROHIA NETEZESTI

PATRIARHIA ROMÂNÃ
ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
PAROHIA“SFINŢII IERARHI ALEXANDRU ŞI NICOLAE”
Str. Calea Bucureşti, Nr. 213, Sat NETEZEŞTI, Comuna NUCI, Judeţul ILFOV, C. p. 077140
Telefon 0723052597

A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE

Primele începuturi ale satului Netezeşti, datează cam pe la anii 1750 -1780. Găsindu-se aşezat pe malul stâng al râului Ialomiţa, (aproape de vechii codrii ai Vlăsiei) din cauza deselor revărsări ale râului, locuitorii s-au mutat mai la răsărit pe un teren mai înalt şi neted pe care l-au numit Netezeşti. Satul făcea parte din comuna Moara- Micşuneşti, înfiinţată în anul 1937, „pe fosta moşie a boierului Constantin Micşunescu, nepot al lui Constantin Brâncoveanu. În anul 1779, acesta dăruieşte moşia, fiicei sale Maria, căsătorită cu Dimitrie V. Polizu, grec de origine, din Arghirocastro, care devine astfel stăpân al moşiei”. ( 1 )
Din comuna Micşuneşti Moară, făceau parte satele: Micşuneşti Mari, Moara Micşuneşti, Netezeşti şi Balta Neagră.
Moşia boierului Dimitrie Polizu se afla pe malul râului Ialomiţa, unde exista conacul şi o moară de apă. Locuitorii acestor sate se ocupau în general cu agricultura şi creşterea animalelor. De menţionat este faptul că, după războiul de independenţă din anul 1877, s-au stabilt aici cetăţeni de origine bulgară şi ţigani.
La 16 februarie 1968, Marea Adunare Naţională votează Legea privind organizarea administrativă a teritoriului R.S.R.. De la această dată s-au unit satele comunei Moara Micşuneşti cu cele ale comunei Merii Petchi, formând astfel comuna Nuci.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.

Începutul parohiei Netezeşti îl putem considera la anul 1835, când şetrarul Serghiescu ridică din temelie biserica din cimitir, actualmente demolată.

Pe la anii 1890 parohia se numea Nuci-Netezeşti, fiind unită cu satul Nuci la 1 km. şi jumătate spre nord.
În anul 1942 cele două sate se despart formându-se astfel Parohia Nuci, cu preot aparte. Vechea parohie rămâne cu titulatura de Parohia Netezeşti, având ca biserică parohială ctitoria şetrarului Serghiescu. În anul 1912, urmaşul Serghieştilor, Alexandru, „ un mare moşier în judeţele Prahova şi Ilfov , om cu dare de mână şi primar al Ploieştiului” (2), împreună cu mama sa Ana, pun piatra de temelie a unei noi biserici, mai mare şi mai impunătoare, actuala biserică, ce se găseşte mai la răsărit de cea demolată şi într-o poziţie mai la centrul satului Netezeşti. “ Doamna Ana Serghiescu nu s-a zgârcit pentru ca această ctitorie a familiei sale să fie cât mai demnă de rangul său. A cheltuit destul…ridicând un edificiu bisericesc, în care atât clădirea, cât şi mobilierul, indică un lux peste nivelul obişnuit” (3) Arhitectura. Biserica este în forma de cruce împarţită în: altar, naos, pronaos şi pridvor deschis construită după proiectul arhitectului Toma Socolescu din Ploieşti (vecin cu Alexandru Serghiescu) . Biserica are o lungime de 24 m , lăţime de 6.10 m şi 13 m la strane.
Este o construcţie monumentală ridicată pe temelie de piatră cioplita, bine şlefuită şi zidită din cărămidă presată de Bucov.
Catapeteasma este din zid de cărămidă, cu ornamentaţii florale şi poleită cu foiţă de aur, iar pardoseala este realizată din mozaic bicolor( grena şi negru) cu forme geometrice.
Acoperişul iniţial era realizat din lemn acoperit cu ţiglă solzi, dar în timp a suferit modificări, ţigla fiind înlocuită cu tablă. În anul 2011, în urma unei puternice furtuni, a fost distrus acoperişul de pe turla mare, dar cu ajutorul credincioşilor şi al Primăriei Nuci, a fost în totalitate refăcut Majoritatea meşterilor constructori au fost de naţionalitate italieni, bătrânii amintind de un oarecare Valente, specialist în ornamentaţii florale.
De remarcat, este amplasarea cavoului ctitorilor Alexandru, Ana şi Aida Serghiescu(soţia ctitorului) în interiorul bisericii sub naos şi altar, accesul spre cavou făcându-se pe o scară semicirculară de piatră cioplită, iar pe pereţi fiind aplicate basoreliefuri în bronz, creaţii ale sculptorului Horia Miclescu, ceea ce-i conferă acestui edificiu statutul de unicat în ţară.
Întreaga construcţie este împodobită la exterior cu ornamentaţii florale care se găsesc în partea de sus, sub sageac, care-i dau un aspect impunător. Biserica are doua turle, una pe naos şi cealaltă pe pridvor, care adaposteşte clopotniţa.

Pictura. Interiorul bisericii este pictat în ulei, lucrare de mare valoare artistică, fiind executată de „mai mulţi pictori tineri, de remarcabil talent dintre care citez: Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Pavlu, Schweitzer Cumpănă, Bălţatu care avea atunci numai 16 ani „(4) şi alţii precum Stavru Tarasov, ceea ce face ca în anul 1966 biserca să fie declarată monument de artă şi inclusă în lista monumentelor istorice. De menţionat, faptul că pictura a suferit două intervenţii de restaurare necorespunzătoare care, au constat în curăţirea picturii, una în urma stricăciunilor provocate de Primul Război Mondial, iar cealaltă, mai târziu, în anul 1956, de către un pictor neautorizat pe nume Marincea Stănescu. Acoperişul s-a deteriorat în timp, ceea ce a permis infiltrarea apei provenită din ploi, afectând astfel stratul de culoare. Se observă cojiri şi exfolieri ale picturii, pe suprafeţe destul de mari. În anul 1996, s-a întocmit un proiect de restaurare şi înaintat Comisiei Monumentelor Istorice, la care s-a dat aviz favorabil şi în nenumărate rânduri s-au înaintat memorii către Ministerul Culturii, Departamentul Monumentelor Istorice şi Consiliului Judeţean Ilfov, pentru a aloca fondurile necesare realizării lucrărilor de restaurare, dar până în prezent nu s-a primit nici un răspuns.
Mobilierul bisericii, este din stejar sculptat, executat de tâmplar Aurel Dumitrescu şi sculptor Florea Niculescu din Bucureşti, care mobilier, în anii 1907-1908 a fost expus la o expoziţie din Bucureşti.
În criptele din cavou se află înmormântat din anul 1957 ctitorul Alexandru Serghiescu, osemintele tatălui său şi ale mamei sale Ana Serghiescu, iar alături de aceste cripte se găseşte mormântul soţiei ctitorului, Aida Serghiescu, nepoata paharnicului Brezoianu.
Deasupra uşii de la intrare se află pisania scrisă în anul 1956, cu ocazia spălării bisericii de către pictorul Marincea Stănescu.

Redăm aici pisania:
„Cu vrerea lui Dumnezeu, s-a ridicat din temelie acest sfânt şi dumnezeiesc locaş în cinstea Sfinţilor Ierarhi Alexandru şi Nicolae, în anul 1912, de către un pravoslavnic creştin. S-a sfinţit şi înfrumuseţat după cum se vede, în anul 1932 Decembrie 6.”
Obiecte vechi de cult. Biserica parohială nu deţine în patrimoniul său obiecte de cult de valoare, din aur sau argint, ci doar icoane vechi şi cărţi de cult cu literă cirilică, respectiv Mineie, Biblia ş.a. din secolul al XIX – lea. Şirul preoţilor parohi. Amintim aici pe preoţii care au slujit la Biserica Netezeşti: părintele Barbu Theodorescu, ( 1843 - 1915 )care a slujit 48 de ani ; părintele Atanasie ( Tase ) Theodorescu (1884 -1938) care a slujit 29 de ani; părintele Ioan Ştefănescu (1939 – 1949 ), părintele Nicolae Poenaru (1949 – 1991 ) şi părintele Rizea Tudor, din anul 1991 şi până în prezent. Nu deţinem pomelnice şi alte înscrieri sau inscripţii.

C. CIMITIRUL

Cimitirul parohial se află la o distanţă de aproximativ 150 m de actuala biserică, spre vest şi era amplasat în jurul vechii biserici ( actualmente demolată ).Avea suprafaţa de 5000 mp; în anul 1993 s-a extins cu 1.200 mp iar în anul 2010, s-a mai extins cu încă 900 mp, în prezent având o suprafaţă de 7.100 mp.
Parohia deţine 2 ha. de teren arabil şi în anul 1998 s-au depus acte doveditoare pentru retrocedarea a încă 6,5 ha, confiscate de regimul comunist.

D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT

Activitate culturală. Din spusele bătrânilor se ştie că preoţii din parohia Netezeşti au predat religia, atât în satul Netezeşti, cât şi în satul Moara Micşuneşti până în anul 1945, unde exista câte o şcoală, cursuri care au fost reluate după revoluţia din 1989.

În parohia Netezeşti, precum şi în celelalte parohii învecinate se desfăşurau cercuri pastorale periodice, mai ales că părintele Nicolae Poenaru a îndeplinit şi funcţia de protopop al protoieriei Snagov.

Prin anii 1960 – 1970, exista şi o echipă de dansuri populare compusă din tineri, care susţineau spectacole în cadrul festivalului ”Cântarea României” atât la căminul cultural din localitate, cât şi în fazele pe judeţ.

Activitate filantropică. De-a lungul timpului Biserica Netezeşti a desfăşurat numeroase activităţi filantropice, atât pentru nevoiaşii din parohie, cât şi pentru alţii proveniţi sau în trecere pe aici. Menţionăm aici faptul că în timpul deportărilor din Basarabia, între anii 1940 -1944, enoriaşii parohiei găzduiau pe cei deportaţi câte o săptămână – două, oferindu-le hrană şi îmbrăcăminte. Încă de prin anii 1970 – 1972, la 30 august de prăznuirea Sf. Ierarh Alexandru, s-a constituit hramul bisericii, acordându-se hrană caldă, până în zilele de azi, la 100 -200 de persoane şi chiar mai mult. De câţiva ani procedăm la buna desfăşurare a hramului şi cu ocazia prăznuirii Sf. Ierarh Nicolae. Un obicei mai vechi, este acela de a dărui în noaptea de Paşti, pachete cu peşte, ouă roşii, pâine, vin şi alte prinoase, tuturor credincioşilor participanţi la Sf. Liturghie.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI

Parohia Netezeşti este o parohie mică şi mult îmbătrânită, însumând aproximativ 420 de credincioşi. Posibilităţile parohiei sunt foarte reduse, dar de-a lungul anilor, s-au acordat ajutoare în haine, alimente şi bani unor familii nevoiaşe şi cu mai mulţi copii. S-au făcut pelerinaje cu copii la mânăstirile din zonă( Căldăruşani, Snagov, Ţigăneşti şi Sitaru), precum şi cu enoriaşi adulţi, la mânăstiri din Dobrogea, Moldova, Maramureş, Ardeal şi Oltenia.

Întru-cât, în parohie mai sunt şi alte confesiuni, respectiv adventişti şi penticostali, ducem o activitate intensă de combatere şi stopare a prozelitismului sectar.

DATE DE CONTACT PAROHIE



Hram: „ Sfinţii Ierarhi Alexandru şi Nicolae”.

Adresa: Str. Calea Bucureşti, Nr. 213, Sat Nuci, Com. Nuci, Jud. Ilfov, Cod poştal 077140,

Tel. 0723.052.597
Bibliografie
1. Constantin P. NEDELCU, Micşuneştii Mari, Judeţul Ilfov, SCHIŢĂ MONOGRAFICĂ, Bucureşti – Decembrie 1978, p.50.
2.-3. Toma T. SOCOLESCU, Prof. Arh.(1883 – 1960) “COLUMNE PESTE TIMP” Ed.1937, p.53 – 54.
4. Toma T. SOCOLESCU, Arh. “AMINTIRI” Ed. Caligraf Design, Bucure;ti 2004
Suna acum
Locatie