I. ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR
A.ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Măineasca face parte din cuprinsul Protopopiatului Ilfov Nord. Limitele teritoriale ale acestei unităţi locale de cult cuprind satul Măineasca din comuna Petrăchioaia. Despre satul Măineasca nu avem multe informaţii din trecut, deşi se pare că această aşezare rurală este destul de veche. Denumirea acestei localităţi vine cel mai probabil de la numele celui care a ctitorit Biserica, Logofătul Nicolae Măinescu. În trecut, această localitate a făcut parte din comuna Cătruneşti – Măineasca, însă datorită reorganizărilor administrativ- teritoriale, a intrat în componenţa comunei Petrăchioaia, unitate de care aparţine până astăzi. Satul Măineasca este aşezat la N-E de Bucureşti, la o distanţă de 27 km de acesta, pe malul stâng al râului Mostiştea. Acesta este străbătut de Drumul Judeţean 402, aflându-se la jumătatea distanţei dintre comuna Petrăchioaia şi comuna Sineşti. Are un relief neuniform, fiind dispus pe cursul râului Mostiştea. Se pare că satul Măineasca a avut permanent o comunitate restrânsă, iar locuitorii s-au ocupat cu activităţile specifice aşezărilor rurale. Important de menţionat este faptul că pe lista Monumentelor Istorice din Judeţul Ilfov figurează un sit arheologic şi două monumente de interes local, care îmbogăţesc patrimoniul cultural al acestui sat, pe lângă biserica parohială declarată şi ea monument.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica Sfântul Nicolae este situată la extremitatea de Vest a localităţii, pe Drumul Judeţean 402. Aceasta este aşezată pe un punct înalt, putând fi uşor văzută din oricare unghi al satului, chiar şi de la mare distanţă. Sfântul locaş a fost ridicat în anul 1766 de către Logofătul Nicolae Măinescu şi soţia sa Stana. Odată cu trecerea timpului biserica s-a deteriorat, iar în anul 1851 a fost refăcută de către Serdarul Mihail Califarov, fiu al răposaţilor Ioan Califarov şi Elena de treaptă neguţătorească, veniţi de peste Dunăre, din Turcia, de la oraşul „Gabrova”. Pisania scrisă cu litere chirilice este cea care ne redă aceste informaţii. Intervenţii semnificative asupra Sfântului Lăcaş au avut loc şi în anul 1925, dar şi în anul 2007, când la această biserică au avut loc reparaţii capitale. Biserica este zidită din cărămidă cu o fundaţie tot din cărămidă pe un teren ce a făcut parte probabil din curtea boierească. Stilul în care s-a edificat acest Sfânt Lăcaş este cel specific muntenesc. Aceasta are formă de corabie, fiind accentuate la naos două ondulaţii, ceea ce îi dă şi formă de cruce. Deasupra pronaosului se află singura turlă, în formă hexagonală, acoperită în întregime cu tablă zincată la fel ca tot acoperişul bisericii. [PICTURA] Despre pictură se cunoaşte faptul că în anul 1959 s-a refăcut de pictorul Trăşculescu, în ulei, iar în anul 2008 a fost restaurată și conservată de către pictorul Pr. Mihai Dragu în aceeaşi tehnică. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica Măineasca nu deține obiecte de cult, manuscrise sau cărţi vechi. Singurul obiect la care putem face referinţă este pisania datată în anul 1851. [POMELNICE ŞI ALTE ÎNSCRIERI SAU INSCRIPŢII] Acesta este gravată pe o placă de marmură cu litere chirilice. Datorită vechimii Bisericii Măineasca, aceasta a fost înscrisă în Lista monumentelor istorice clasa B, primind numărul de identificare: IF-II-m-B-15295. [ŞIRUL PREOŢILOR] Din datele deţinute până la acest moment, şirul preoţilor parohi care au slujit la această biserică poate fi răfăcut precis până în 1935, iar mai înainte de aceast an informaţiile sunt inexacte sau lipsesc. Începând cu anul 1935 aici a păstorit P.C. Pr. Cocheci Ioan, care în anul 1959 a fost arestat şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 547/ 19.11. 1960, la cinci ani de închisoare, pentru ,,uneltire împotriva ordinii sociale". De la acest moment postul de preot paroh a fost suplinit de P.C. Pr. Ilie Gh. Ilie de la Parohia Sineşti (com. Sineşti) până în anul 1964, când Parohia Măineasca a fost afiliată Parohiei Sineşti, avînd ca slujitor tot pe P.C. Pr. Ilie Gh. Ilie până în anul 1980. În anul 1980 Biserica Măineasca a fost afiliată Parohiei Surlari (com. Petrăchioaia), fiind păstorită între anii 1980 şi 1990 de P.C. Pr. Gheorghe Dincă, iar din anul 1990 până în anul 2011 de P.C. Pr. Adrian Măinescu. În anul 2011 a fost reactivată ca parohie, fiind numit paroh Pr. Doroşencu Ionuţ, care activează şi în prezent. [CÂNTĂREŢI ŞI EPITROPI DE SEAMĂ] Dintre cântăreţii cunoscuţi ai acestei parohii poate fi menţionat dl. Ioan C. Ispas care a deservit parohia începând cu anul 1960 până în anul 1964, când a fost desfiinţată, apoi s-a transferat la Parohia Sineşti, care a cuprins şi filia Măineasca până în 1980. De asemenea poate fi menţionat şi epitropul Marin F. Nicolae care în anul 1954 a construit benevol clopotniţa din lemn.
C. CIMITIRUL PAROHIAL: Cimitirul satului Măineasca se desfăşoară în jurul Sfântului Lăcaş. Nu se poate determina o dată precisă când a fost înfiinţat, însă putem presupune că acest moment este legat de anul construirii bisericii, 1766. Suprafaţa acestui cimitir este relativ redusă, 3354 mp, dar suficientă pentru nevoile actuale ale comunităţii. În anul 2013 a fost intabulat dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren (nr. cad. 53208).
D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT[ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Se pare că locuitorii satului Măineasca au fost în toate timpurile într-un număr redus şi cu posibilităţi materiale modeste, ceea ce a făcut ca în această parohie să nu se poată susţine activităţi culturale sau filantropice de mare anvergură.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Statutul de Parohie redobândit în anul 2011 a făcut ca în această comunitate să se intensifice activităţile pastoral- misionare, culturale, filantropice, catehetice etc. În prezent Parohia Măineasca are un număr de 117 familii, cu 295 de suflete, majoritatea credincioşilor fiind cu vârste ce depăşesc 65 de ani. În acestă situaţie s-a simţit nevoia de intensificare a dialogului cu tinerii şi copiii, aflaţi înt-un număr redus, care au fost cooptaţi în activităţi catehetice şi filantropice desfăşurate de Parohia noastră. De asemenea au fost puse bazele ,,Serviciului pentru tineret din cadrul Comitetului Parohial”, unde activează un număr de 18 credincioşi.
BIBLIOGRAFIE:
1. LAHOVARI, Gheorghe Ioan, BRĂTIANU General C.I., TOCILESCU Grigore G., Marele Dicţionar Geografic al României, Stab. Grafic J.V. Socecu, Bucureşti, 1899.
2. SCĂRLĂTESCU, Pr. Adrian Lucian, MÎRŞOLEA, Pr. Dumitru, Sineşti- Ialomiţa. Pagini de istorie, Ed. AMA Aediting, Bucureşti, 2014.
3. STOICEANU, Nicolae, Bibliografia Localităţilor şi Monumentelor Feudale din România, Ed. Mitropoliei Olteniei, 1970, Vol. 2.
4. PROTOIERIA ILFOV NORD, Monografie Album, Ed. Basilica, Bucureşti, 2012.
5. http://www.ilfov.djc.ro
DATE CONTACT:
PAROHIA MĂINEASCA, şos. Sineşti, nr. 7, sat Măineasca, com. Petrăchioaia, jud. Ilfov, cod poştal 077156.
HRAM: Sfântul Ierarh Nicolae
TEL: 021/3617362
SITE: http://maineasca.protoieriailfovnord.ro
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica Sfântul Nicolae este situată la extremitatea de Vest a localităţii, pe Drumul Judeţean 402. Aceasta este aşezată pe un punct înalt, putând fi uşor văzută din oricare unghi al satului, chiar şi de la mare distanţă. Sfântul locaş a fost ridicat în anul 1766 de către Logofătul Nicolae Măinescu şi soţia sa Stana. Odată cu trecerea timpului biserica s-a deteriorat, iar în anul 1851 a fost refăcută de către Serdarul Mihail Califarov, fiu al răposaţilor Ioan Califarov şi Elena de treaptă neguţătorească, veniţi de peste Dunăre, din Turcia, de la oraşul „Gabrova”. Pisania scrisă cu litere chirilice este cea care ne redă aceste informaţii. Intervenţii semnificative asupra Sfântului Lăcaş au avut loc şi în anul 1925, dar şi în anul 2007, când la această biserică au avut loc reparaţii capitale. Biserica este zidită din cărămidă cu o fundaţie tot din cărămidă pe un teren ce a făcut parte probabil din curtea boierească. Stilul în care s-a edificat acest Sfânt Lăcaş este cel specific muntenesc. Aceasta are formă de corabie, fiind accentuate la naos două ondulaţii, ceea ce îi dă şi formă de cruce. Deasupra pronaosului se află singura turlă, în formă hexagonală, acoperită în întregime cu tablă zincată la fel ca tot acoperişul bisericii. [PICTURA] Despre pictură se cunoaşte faptul că în anul 1959 s-a refăcut de pictorul Trăşculescu, în ulei, iar în anul 2008 a fost restaurată și conservată de către pictorul Pr. Mihai Dragu în aceeaşi tehnică. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica Măineasca nu deține obiecte de cult, manuscrise sau cărţi vechi. Singurul obiect la care putem face referinţă este pisania datată în anul 1851. [POMELNICE ŞI ALTE ÎNSCRIERI SAU INSCRIPŢII] Acesta este gravată pe o placă de marmură cu litere chirilice. Datorită vechimii Bisericii Măineasca, aceasta a fost înscrisă în Lista monumentelor istorice clasa B, primind numărul de identificare: IF-II-m-B-15295. [ŞIRUL PREOŢILOR] Din datele deţinute până la acest moment, şirul preoţilor parohi care au slujit la această biserică poate fi răfăcut precis până în 1935, iar mai înainte de aceast an informaţiile sunt inexacte sau lipsesc. Începând cu anul 1935 aici a păstorit P.C. Pr. Cocheci Ioan, care în anul 1959 a fost arestat şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 547/ 19.11. 1960, la cinci ani de închisoare, pentru ,,uneltire împotriva ordinii sociale". De la acest moment postul de preot paroh a fost suplinit de P.C. Pr. Ilie Gh. Ilie de la Parohia Sineşti (com. Sineşti) până în anul 1964, când Parohia Măineasca a fost afiliată Parohiei Sineşti, avînd ca slujitor tot pe P.C. Pr. Ilie Gh. Ilie până în anul 1980. În anul 1980 Biserica Măineasca a fost afiliată Parohiei Surlari (com. Petrăchioaia), fiind păstorită între anii 1980 şi 1990 de P.C. Pr. Gheorghe Dincă, iar din anul 1990 până în anul 2011 de P.C. Pr. Adrian Măinescu. În anul 2011 a fost reactivată ca parohie, fiind numit paroh Pr. Doroşencu Ionuţ, care activează şi în prezent. [CÂNTĂREŢI ŞI EPITROPI DE SEAMĂ] Dintre cântăreţii cunoscuţi ai acestei parohii poate fi menţionat dl. Ioan C. Ispas care a deservit parohia începând cu anul 1960 până în anul 1964, când a fost desfiinţată, apoi s-a transferat la Parohia Sineşti, care a cuprins şi filia Măineasca până în 1980. De asemenea poate fi menţionat şi epitropul Marin F. Nicolae care în anul 1954 a construit benevol clopotniţa din lemn.
C. CIMITIRUL PAROHIAL: Cimitirul satului Măineasca se desfăşoară în jurul Sfântului Lăcaş. Nu se poate determina o dată precisă când a fost înfiinţat, însă putem presupune că acest moment este legat de anul construirii bisericii, 1766. Suprafaţa acestui cimitir este relativ redusă, 3354 mp, dar suficientă pentru nevoile actuale ale comunităţii. În anul 2013 a fost intabulat dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren (nr. cad. 53208).
D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT[ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Se pare că locuitorii satului Măineasca au fost în toate timpurile într-un număr redus şi cu posibilităţi materiale modeste, ceea ce a făcut ca în această parohie să nu se poată susţine activităţi culturale sau filantropice de mare anvergură.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Statutul de Parohie redobândit în anul 2011 a făcut ca în această comunitate să se intensifice activităţile pastoral- misionare, culturale, filantropice, catehetice etc. În prezent Parohia Măineasca are un număr de 117 familii, cu 295 de suflete, majoritatea credincioşilor fiind cu vârste ce depăşesc 65 de ani. În acestă situaţie s-a simţit nevoia de intensificare a dialogului cu tinerii şi copiii, aflaţi înt-un număr redus, care au fost cooptaţi în activităţi catehetice şi filantropice desfăşurate de Parohia noastră. De asemenea au fost puse bazele ,,Serviciului pentru tineret din cadrul Comitetului Parohial”, unde activează un număr de 18 credincioşi.
BIBLIOGRAFIE:
1. LAHOVARI, Gheorghe Ioan, BRĂTIANU General C.I., TOCILESCU Grigore G., Marele Dicţionar Geografic al României, Stab. Grafic J.V. Socecu, Bucureşti, 1899.
2. SCĂRLĂTESCU, Pr. Adrian Lucian, MÎRŞOLEA, Pr. Dumitru, Sineşti- Ialomiţa. Pagini de istorie, Ed. AMA Aediting, Bucureşti, 2014.
3. STOICEANU, Nicolae, Bibliografia Localităţilor şi Monumentelor Feudale din România, Ed. Mitropoliei Olteniei, 1970, Vol. 2.
4. PROTOIERIA ILFOV NORD, Monografie Album, Ed. Basilica, Bucureşti, 2012.
5. http://www.ilfov.djc.ro
DATE CONTACT:
PAROHIA MĂINEASCA, şos. Sineşti, nr. 7, sat Măineasca, com. Petrăchioaia, jud. Ilfov, cod poştal 077156.
HRAM: Sfântul Ierarh Nicolae
TEL: 021/3617362
SITE: http://maineasca.protoieriailfovnord.ro
