Parohia Afumaţi I – biserica „Adormirea Maicii Domnului”

I. ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR
08. PROTOPOPIATUL ILFOV NORD

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE.

[TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]

Parohia Afumaţi I este situată în localitatea cu acelaşi nume – comuna Afumaţi, judeţul Ilfov. Afumaţi este o localitate cu tradiţie, fiind atestată pentru prima dată în anul 1510 într-un hrisov a lui Vlad cel Tânăr (1510 - 1512), feciorul lui Vlad Călugărul. Un alt hrisov, datat 11 septembrie 1525, a lui Vlad Călugărul întăreşte mânăstirii Glavacioc moşia cu rumâni la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic. Vatra satului era unde se află acum biserica parohiei Afumaţi I şi conacul stolnicului Constantin Cantacuzino (1639 - 1716). Localitatea şi-a preluat numele de la numeroasele carbonerii, care fumegau continuu în această zonă. De altfel, oamenii când plecau din Bucureşti spre Moldova făceau primul popas la hanurile din Afumaţi, spunând: „hai să oprim la afumaţii ăia”. O altă variantă pentru denumirea localităţii este legat de obiceiul localnicilor de a face pături de fum, atunci când năvăleau turcii şi tătarii, pentru derutarea invadatorilor. Afumaţi este o localitate cu o bogată istorie. Chiar de la intrarea în comună pe DN2 se observă ruinele unei vechi cetăţi medievale. Nu se ştie cu exactitate dacă acestea sunt fostele ziduri ale cetăţii lui Radu de la Afumaţi (1522 - 1529) sau au fost construite de stolnicul Constantin Cantacuzino în perioada, când a ridicat biserica şi conacul (sfârşitul secolului al XVII-lea). Localitatea este poziţionată la N-E de Bucureşti pe DN2 la numai 16 km. În Sud, Afumaţi se învecinează cu oraşul Voluntari şi comuna Găneasa, spre Est avem comuna Şindriliţa, iar la Nord şi Vest – Petrăchioaia şi, respectiv, Ştefăneştii de jos. În zilele noastre, cu cei peste 7000 de locuitori, Afumaţi se prezintă ca o comunitate construită pe structura vechiului sat Afumaţi.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE

[ISTORIA ZIDIRII EI]

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – parohia Afumaţi I este înscrisă în lista monumentelor istorice pe 2010 la poziţia 577 sub nr. IF-II-m-A-15258.021. Construcţia a fost realizată în anul 1696 de stolnicul Constantin Cantacuzino, aşa cum reiese din pisania aşezată la intrarea în biserică: „Cu voia şi ajutorul Preasfintei Tris Ipostatei Treimi, în slava şi lauda de Dumnezeu Născătoarei Pururea Fecioarei Maria. Această Sfântă şi Dumnezeiască biserică, Constantin Cantacuzino, biv vel stolnic din temelie o au ridicat, o au făcut şi o au înfrumuseţat întru pomenirea de veci a părinţilor, moşilor şi strămoşilor săi şi a lui şi a tot rodul lui şi neamul lui, la anul de la zidirea lumii 7204 şi de la spasenie [mântuire - n.n.] 1696”. În ultimii 300 de ani biserica a suferit multiple prefaceri: în 1781, Alexandru Ipsilanti , domn al Ţării Româneşti (1774-1782 şi 1796-1797) şi al Moldovei (1786-1788), a preluat moşia domnească de la Afumaţi, întemeind aici o mânăstire de maici. În acest timp a făcut mai multe îmbunătăţiri, a construit clopotniţa, precum şi 4 contraforţi de susţinere pentru exteriorul bisericii de o grosime considerabilă (au baza de 1x1m. şi înălţimea de 4,5m); a îngrădit curtea bisericii cu ziduri înalte de 3,5 - 4 metri; a ridicat 10 chilii pentru călugăriţe; iar soţia domnitorului, Ecaterina Ipsilanti, a adăugat alte 10 locuinţe pentru fetele sărace; a făcut ziduri măreţe pentru cele două intrări, una localizată spre nord (spre şos. Ştefăneşti), iar cealaltă spre sud. Aproape tot ce a făcut Ipsilanti, în anul 1821 a fost distrus de turci. În 1845 prinţesa Maria, fiica lui Constantin Ipsilanti, căsătorită cu boierul Alecu Schina a vândut moşia Afumaţi, împreună cu aşezămintele bisericeşti, negustorului Sterie Dumba. În cadrul mai larg al reformelor funciare din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866), Sterie Dumba a cedat dreptul de proprietate asupra bisericii în favoarea comunei Afumaţi; totodată a înzestrat biserica cu cimitir, loc de casă parohială şi pământ arabil. Tot în aceeaşi perioadă, baronul Sterie Dumba a lăsat doar un culoar de 2 metri lăţime pentru accesul în biserică, pe care l-a îngrădit cu două ziduri, ca să delimiteze în acest fel proprietatea bisericii de restul domeniului. În anul 1890, Nicolae Dumba, fiul lui Sterie Dumba, a început mai multe lucrări la biserică: restaurarea picturii, reînnoirea mobilierului şi a strănilor. Deoarece Nicolae Dumba a murit pe neaşteptate, lucrările au fost finalizate de soţia şi fiica acestuia1. Între anii 1909-1911, Dumitru Ghe. Cherciu (epitrop cenzor), Pene Nicola şi Tudor Turmăcel (membrii ai Consiliului Parohial) au colectat bani de la enoriaşi în valoare de 1.000 lei (aur) şi au înlocuit şindrila veche de pe acoperişul bisericii cu tablă galvanizată. În 1955, în timp ce paroh era părintele Nicolae Ionescu-Jilava, s-au fost făcute lucrări de restaurare a bisericii şi picturii, cea mai importantă fiind introducerea luminii electrice. În 1996 şi 2006, sub îndrumarea părintelui paroh Nicola Alexandru, s-au realizat mai multe lucrări de restaurare şi îmbunătăţire a condiţiilor în biserică: încălzire centrală cu gaze, restaurarea picturii, lucrări de consolidare a zidăriei exterioare etc. Între 2013-2014, cu Binecuvântarea P.F. Patriarh Daniel1, la biserică s-au realizat reparaţii capitale: înlocuirea totală a acoperişului; reabilitarea şi consolidarea contraforţilor; mai multe lucrări care previn apariţia igrasiei la temelia bisericii; lucrări de tencuire, reparaţii şi zugrăveli la pereţii exteriori. Finanţarea a fost asigurată, în proporţie de 90%, cu bani de la Primăria Afumaţi, dar şi cu donaţii de la credincioşi. Proiectul de restaurare a fost coordonat de părintele paroh Stoian Petru Cristian şi părintele slujitor Nicola Alexandru. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este în formă de corabie, păstrând forma iniţială de la 1696. Dimensiunile actuale sunt de 28,10 m lungime şi 8,80 m lăţime. Zidurile bisericii sunt din cărămidă cu o grosime de aprox. 85 cm. Iniţial biserica avea la mijloc un perete cu arcadă şi uşă care despărţea naosul de pronaos, cum se mai întâlneşte la unele biserici vechi din Transilvania; în arhitectura actuală acest perete nu mai există, fiind desfiinţat de Alexandru Ipsilanti la 1781. Iniţial, lăcaşul de cult nu avea clopotniţă şi nici turlă (abia la restaurarea din 1899-1900 s-a ridicat o turlă falsă), iar pridvorul era deschis, cu plafonul prins în peretele de la intrare şi sprijinit de două coloane corintiene (tot la restaurarea din 1899-1900, pridvorul a fost închis cu grilaj metalic şi geamuri ornamentale). Ferestrele erau încadrate în rame de piatră sculptată cu flori şi armate cu gratii simple de fier, care s-au păstrat până în zilele noastre. Uşa de la intrare era scupltată în lemn de stejar şi cu chenar înflorat, ca şi alte biserici cantacuzineşti, precum biserica Colţea sau biserica Doamnei. [PICTURA] Pictura originară nu se mai păstrează în interiorul bisericii, deoarece a fost acoperită de pictura de la 1899-1900. În 2012, cu ocazia demarării proiectului pentru lucrările de consolidare şi restaurare a acoperişului, s-au descoperit în podul bisericii fragmente din pictura originară a bisericii (fragmente de pictură murală). Echipa de restauratori, formată din Simona Pătraşcu, Elena Vasilica Martin şi Carmen Sîrbu a estimat că fragmentele aparţin „stilului post-brâncovenesc de la începutul sec. al XVIII-lea, fără a avea vreo dovadă care să poată atribui pictura vreunui zugrav anume”2. Pictura a mai fost restaurată şi curăţată în 1975, când paroh era părintele Ghe. Constantinescu. Ultima intervenţie asupra picturii a avut loc în 1996, când pictura a fost spălată de fum şi parţial restaurată. [ANEXE] Clopotniţa nu se ştie cu exactitate când a fost construită1, dar în 1797, Alexandru Ipsilanti a donat mânăstirii de la Afumaţi un clopot ce este folosit şi în prezent. În 1925 s-a construit o clopotniţă din lemn în curtea bisericii, la iniţiativa părintelui Marin Pop Sachelarie şi prin donaţiile credincioşilor. Tot în 1925 au fost cumpărate două clopote: unul de 313 kg, iar celălalt de 214 kg. În 1969, preotul Ghe. Constantinescu, cu concursul enoriaşilor, a înlocuit vechea clopotniţă de lemn cu una de fier, care există şi astăzi. În 1996, la împlinirea a 300 de ani de la construirea bisericii, părintele Nicola Alexandru s-a îngrijit pentru construirea unui lumânărar şi amenajarea unei grădini în curtea bisericii. În 2010 s-a ridicat lângă biserică o troiţă sculptată în lemn, donată de maica Tudor Pelaghia, stareţa de la Mânăstirea Ghighiu. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] În 1834, moşia şi biserica au fost preluate de boierul Alecu Schina prin căsătoria cu Maria Ipsilanti – o descendentă a domnitorului Alexandru Ipsilanti. Cei doi au donat bisericii un chivot de argint şi o serie de sfinte vase, păstrate şi azi. De asemenea, manuscrisele vechi au fost donate Mănăstirii Țiganesti in anii 1960 [ŞIRUL PREOŢILOR] Dosoftei Patriarhul (1696), Teodor Veştemeanul (1696-1708), Grigorie Mitropolitul (1760-1787), Ghenadie Mitropolitul (1870), Nicon Ploieşteanul (1900), Ion Sin Popa Radu (1808), Vasile Duhovnicul (1808-1840), Gheorghe preotul (1847-1880), Petre preotul (1850-1890), Dumitru preotul (1870-1890), Marin Pop Sachelarie (1890-1934), Ion Niculescu Duhovnicul (1890-1938), Ion Cherciu (1930-1942), Niculae Ionescu-Jilava (1927-1968), Protopop Ghe. Constantinescu (1969-1993), Nicola Alexandru (din 1993), Stoian Petru Cristian (din 2012).

C. CIMITIRUL

are o suprafaţă de 27.300 mp. Iniţial, cimitirul a fost vis-a-vis de intrarea în biserică, pe şoseaua Ştefăneşti. În 1892 cimitirul a fost mutat la marginea localităţii de primarul Marin Tudor sub pretextul că femeile care veneau la morminte pentru a tămâia deranjau cu bocetele lor.

D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT

[ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Pe actualul amplasament al bisericii, la 1781, domnitorul Alexandru Ipsilanti întemeiază o mânastire de maici. Aici se desfăşurau şi activităţi social-filantropice, deoarece soţia domnitorului, Ecaterina Ipsilanti, a adăugat 10 locuinţe pentru fetele sărace.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI

ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia împlineşte programele intreprinse de Arhiepiscopia Bucureştilor, desfăşurând multiple activităţi: social-filantropice, culturale, catehetice etc. În aprilie 2013, un grup de elevi din cadrul parohiei a participat la concursul „Bucuria de a fi creştin”. La 16 octombrie 2014 am organizat în biserică un Cerc pastoral pentru preoţii afiliaţi centrului pastoral Afumaţi. Din 2012 parohia are pagină de internet (www.parohiaafumati1.ro și http://afumati1.protoieriailfovnord.ro/ ), care cuprinde următoarele rubrici: scurt istoric al bisericii, fotografii, programul liturgic, adresa bisericii, predici, noutăţi1.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE.

[HRAM] „Adormirea Maicii Domnului”; [ADRESA] şos. Ştefăneşti, nr. 53, Afumaţi, jud. Ilfov [OFICIU PAROHIAL] www.parohiaafumati1.ro http://afumati1.protoieriailfovnord.ro/ . Nu are telefon oficial.

BIBLIOGRAFIE CONSTANTINESCU, Gheorghe Pr., Istoricul bisericii Parohiei Afumaţi I, (text dactilografiat), Afumaţi, 1969. GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucureştilor: Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966. IORGA, Nicolae, Despre cantacuzini, Ed. Minerva, Bucureşti, 1902. PĂTRAŞCU, Simona, MARTIN, Elena Vasilica, SÎRBU, Carmen, Documentaţia de extragere şi conservare – restaurare a fragmentelor de pictură murală realizată de SC Restauro Art Grup SRL, 2013. Documente din istoria româniei, veacul al XVI-lea, B, Ţara Romanească, vol. I, (1501-1525), Bucureşti, 1951. Protoieria Ilfov Nord. Monografie album, Editura Basilica, Bucureşti, 2010.
Suna acum
Locatie