I. ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în localitatea Merii Petchi, comuna Nuci, județul Ilfov și aparține de Protoieria Ilfov Nord. Satul Merii Petchii este un sat vechi, dar nu unul din cele mai vechi existente. Denumirea de Merii Petchi provine de la o femeie cu numele „Petca”, care avea niște meri, iar când cineva vroia să indice o direcție spre acest sat, spunea spre „merii lui Petca”. Tradiția satului precizează că denumirea ar fi de origine bulgărească, aspect confirmat și de faptul că în sat au existat câteva familii de origine bulgară, după cum mărturisea preotul N. Ionescu. Comuna Nuci este situată la circa 50 km de orașul București și are în componență cinci sate: Nuci, Balta Neagră, Merii Petchi, Micșuneștii Mari și Micșuneștii Moară. Se învecinează la nord cu judeţul Prahova, la vest cu comuna Gruiu, la sud cu comuna Grădiștea, iar la est cu judeţul Ialomița. În anul 1981, comuna a aparținut de județul Ialomița, iar mai apoi a fost încadrată teritorial de județul Ilfov. Satul se bucură de o importantă încărcătură istorică, deoarece aici se regăsește și moșia familiei C. Bantaș, care era proprietarul a 128 de hectare la sfârșitul secolului al XIX-lea. Istoria familiei Bantaș se unifică cu cea a mareșalului Constantin Prezan (1861-1943), acesta căsătorindu-se în 1888 cu Clementina Bantaș. Cei doi au avut o fiică, pe Constanța, care va deveni proprietara moșiei Merii Petchi. Ea se va căsători cu Nicolae Iatan Poenaru, director la Banca Minelor și proprietar agricol în comuna Pribegi, județul Ialomița. O personalitate importantă din acest sat a fost Petre Oprea (1928-2011), care s-a preocupat de istoria artei plastice românești, fiind considerat de specialiștii din domeniu “cea mai sigură bancă de date din viața artiștilor români”. Autorul a publicat câteva cataloage și monografii privind opera pictorilor Francisc Sirato (1965), Lucian Grigorescu (1967), Marius Bunescu (1971), Corneliu Michailescu (1972), Gheorghe Ionescu (1988), precum si un album consacrat lui Constantin Brancuși (1972, reeditat 1976).Astăzi satul are două parohii: Parohia Sudiți si Parohia Merii Petchi.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Prima biserică a fost zidită la început în curtea cimitirului cu hramul „Înălțarea Domnului” în anul 1802, iar din anul 1919 s-a început ridicarea noului sfânt lăcaș, deoarece vechea biserică avea acoperișul „de fel mediocru”, peretele altarului cât și cel din dreptul stranei era despicat de sus până jos. După cum reiese din pisania bisericii: „Sub păstorirea Pr. Nicolae Ionescu 1919-1932 s-a ridicat acest Sfânt Locaș cu ajutorul Dnei Frunzeanu care a donat locul de construcție. Toate lucrările de zidire și picture a Bisericii au fost plătite de locuitorii satului. Biserica a fost sfințită la 21 noiembrie 1933 de IPS Scriban.” Un ajutor important pentru constucția noii bisericii a venit din partea proprietarilor acestui sat, deoarece aflăm din documentul nr. 99172 emis de către Ministerul Instrucțiunii publice si cultelor că doamna Sofia Bontas Vellara prin testamentul din 5 noiembrie 1905, a lăsat suma de 20.000 lei pentru reconstruirea bisericii. Banii au fost lăsați unei rude a sa cu numele de dna Ecaterina Scarlat Arion și au fost cu greu recuperați de la aceasta, în urma unei sentințe judecătorești. Restul sumei necesare pentru lucrările de pictură și zidire a fost strânsă de la locuitorii și proprietarii satului acestuia, iar târnosirea a avut loc în anul1933. Cutremurul din 1940 avea să deterioreze turla bisericii și să provoace fisuri provocând degradarea picturii. În 1940, preotul Vasile N. Ionescu pleacă ca profesor de limba română la Seminarul de la Buzău, iar în acest timp în această parohie avea să țină locul preotul Nicolae Madan de la parohia Sudiți până în anul 1941 la venirea preotului Gheorghe N. Ionescu, fiul preotului Nicolae Ionescu și frate cu Vasile Ionescu. Acesta din urmă mărturisea „în timpul scurtei mele activități în această parohie am căutat să repar turla bisericii, dar n-am putut din cauza vremurilor grele prin care trecea țara, fiind în război cu rușii și din cauza neînțelegerii ivite între mine și boieri. Am căutat să-mi mențin prestigiul de preot în toată activitatea mea. În timpul meu s-a făcut unirea parohiei cu filiala Sudiți, căci preotul refugiat s-a înapoiat când rușii au fost izgoniți din Basarabia” În decembrie 1942 satele se separă iarăși, iar preotul Gh. N. Ionescu rămăne la parohia Sudiți. Preotul Eacherd Marian este numit paroh în 1988, păstorind această parohie timp de 27 de ani și s-a implicat în lucrări de reparație și consolidare a bisericii cu sprijinul familiei și a consilierului parohial Dimache Vasile și a fiului său Nicolae. După terminarea reparațiilor capitale, a restaurării picturii, recondiționarea mobilierului și a policandrelor, biserica a fost sfințită în 1994 de către Preasfințitul Teofan Sinaitul, episcop-vicar patriarhal. Catapeteasma a fost curățată și tratată manual în perioada 1994-1998, redându-i-se frumusețea și strălucirea de odinioară. De asemenea în perioada 1999-2011 s-au întreprins lucrări de consolidare, zidărie, zugrăvire exterioară, a fost refăcută pictura de pe catapeteasmă. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este în formă de cruce, cu lungimea de 22 m, lățimea de 8 m și 11 m la strane, construită din cărămidă, acoperită cu tablă. Are o turlă în spate pe care este montată o cruce mare, iar în față pe acoperiș este montată o cruce mai mică. [PICTURA] Pictura bisericii a fost restaurată de către pictorul Geo Savu în 1994, când a fost pictată integral și turla bisericii. Icoanele de pe catapeteasmă au fost restaurate de către pictorul Radu Iuliana în 2008, iar o parte din icoane încă sunt la restaurat.[ANEXE] Clopotniţa este detașată de biserică, fiind construită din caramidă și lemn, învelită cu tablă, având două clopote, unul mare si unul mic, o toacă de fier și două de lemn. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare.[ŞIRUL PREOŢILOR] Dintre preoții care au slujit în biserica veche din cimitir și noua biserică, amintim: Preotul Drăgan și fii acestuia Ion și Gheorghe, preotul Voicu, preotul Constantin Vlăsescu, preotul Nicolae Ionescu de la parohia Sudiți, preotul Vasile N. Ionescu, preotul Gheorghe N. Ionescu(1941), preotul Eacherd Marian (1988-2015), iar în prezent preotul Țimpău Cristian Alexandru.
C. CIMITIRUL. Parohia are un cimitir în locul unde se afla biserica veche a parohiei, iar în locul acesteia a fost ridicată o capelă în amintirea a ceea ce se afla în trecut în acest spațiu.(1802)
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia are un număr de 120 de familii și își propune să desfășoare o serie de activități cu tinerii având drept scop provocarea și cooptarea tinerilor în viața bisericii, dar și formarea lor prin programul catehetic de a deveni buni creștini și de a cunoaște mai bine învățătura de credință ortodoxă.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Adormirea Maicii Domnului”; [ADRESA] satul Merii Petchi, comuna Nuci, judeţul Ilfov; [OFICIU PAROHIAL. NU SE INDICĂ NUMERE SAU ADRESE DE EMAIL PERSONALE] Nu are telefon şi site oficial.
BIBLIOGRAFIE: GHINEA Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
ALESSANDRESCU Constantin, Dicționar geografic al județului Ilfov, Societatea Geografică Română, Stabilimentul grafic Socec, 1892; Arhiva parohiei Merii Petchi- document nr. 99172, procese verbale;Cristofi CERCHEZ, Conacul-Iatan Poenaru, Merii Petchi http://cristoficerchez.blogspot.ro/2012/09/34conacul-frunzeanu-iatan-poenaru-merii.html 17.06.2015; http://artindex.ro/2011/07/30/s-a-stins-petre-oprea/ 17.06.2015
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Prima biserică a fost zidită la început în curtea cimitirului cu hramul „Înălțarea Domnului” în anul 1802, iar din anul 1919 s-a început ridicarea noului sfânt lăcaș, deoarece vechea biserică avea acoperișul „de fel mediocru”, peretele altarului cât și cel din dreptul stranei era despicat de sus până jos. După cum reiese din pisania bisericii: „Sub păstorirea Pr. Nicolae Ionescu 1919-1932 s-a ridicat acest Sfânt Locaș cu ajutorul Dnei Frunzeanu care a donat locul de construcție. Toate lucrările de zidire și picture a Bisericii au fost plătite de locuitorii satului. Biserica a fost sfințită la 21 noiembrie 1933 de IPS Scriban.” Un ajutor important pentru constucția noii bisericii a venit din partea proprietarilor acestui sat, deoarece aflăm din documentul nr. 99172 emis de către Ministerul Instrucțiunii publice si cultelor că doamna Sofia Bontas Vellara prin testamentul din 5 noiembrie 1905, a lăsat suma de 20.000 lei pentru reconstruirea bisericii. Banii au fost lăsați unei rude a sa cu numele de dna Ecaterina Scarlat Arion și au fost cu greu recuperați de la aceasta, în urma unei sentințe judecătorești. Restul sumei necesare pentru lucrările de pictură și zidire a fost strânsă de la locuitorii și proprietarii satului acestuia, iar târnosirea a avut loc în anul1933. Cutremurul din 1940 avea să deterioreze turla bisericii și să provoace fisuri provocând degradarea picturii. În 1940, preotul Vasile N. Ionescu pleacă ca profesor de limba română la Seminarul de la Buzău, iar în acest timp în această parohie avea să țină locul preotul Nicolae Madan de la parohia Sudiți până în anul 1941 la venirea preotului Gheorghe N. Ionescu, fiul preotului Nicolae Ionescu și frate cu Vasile Ionescu. Acesta din urmă mărturisea „în timpul scurtei mele activități în această parohie am căutat să repar turla bisericii, dar n-am putut din cauza vremurilor grele prin care trecea țara, fiind în război cu rușii și din cauza neînțelegerii ivite între mine și boieri. Am căutat să-mi mențin prestigiul de preot în toată activitatea mea. În timpul meu s-a făcut unirea parohiei cu filiala Sudiți, căci preotul refugiat s-a înapoiat când rușii au fost izgoniți din Basarabia” În decembrie 1942 satele se separă iarăși, iar preotul Gh. N. Ionescu rămăne la parohia Sudiți. Preotul Eacherd Marian este numit paroh în 1988, păstorind această parohie timp de 27 de ani și s-a implicat în lucrări de reparație și consolidare a bisericii cu sprijinul familiei și a consilierului parohial Dimache Vasile și a fiului său Nicolae. După terminarea reparațiilor capitale, a restaurării picturii, recondiționarea mobilierului și a policandrelor, biserica a fost sfințită în 1994 de către Preasfințitul Teofan Sinaitul, episcop-vicar patriarhal. Catapeteasma a fost curățată și tratată manual în perioada 1994-1998, redându-i-se frumusețea și strălucirea de odinioară. De asemenea în perioada 1999-2011 s-au întreprins lucrări de consolidare, zidărie, zugrăvire exterioară, a fost refăcută pictura de pe catapeteasmă. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este în formă de cruce, cu lungimea de 22 m, lățimea de 8 m și 11 m la strane, construită din cărămidă, acoperită cu tablă. Are o turlă în spate pe care este montată o cruce mare, iar în față pe acoperiș este montată o cruce mai mică. [PICTURA] Pictura bisericii a fost restaurată de către pictorul Geo Savu în 1994, când a fost pictată integral și turla bisericii. Icoanele de pe catapeteasmă au fost restaurate de către pictorul Radu Iuliana în 2008, iar o parte din icoane încă sunt la restaurat.[ANEXE] Clopotniţa este detașată de biserică, fiind construită din caramidă și lemn, învelită cu tablă, având două clopote, unul mare si unul mic, o toacă de fier și două de lemn. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare.[ŞIRUL PREOŢILOR] Dintre preoții care au slujit în biserica veche din cimitir și noua biserică, amintim: Preotul Drăgan și fii acestuia Ion și Gheorghe, preotul Voicu, preotul Constantin Vlăsescu, preotul Nicolae Ionescu de la parohia Sudiți, preotul Vasile N. Ionescu, preotul Gheorghe N. Ionescu(1941), preotul Eacherd Marian (1988-2015), iar în prezent preotul Țimpău Cristian Alexandru.
C. CIMITIRUL. Parohia are un cimitir în locul unde se afla biserica veche a parohiei, iar în locul acesteia a fost ridicată o capelă în amintirea a ceea ce se afla în trecut în acest spațiu.(1802)
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia are un număr de 120 de familii și își propune să desfășoare o serie de activități cu tinerii având drept scop provocarea și cooptarea tinerilor în viața bisericii, dar și formarea lor prin programul catehetic de a deveni buni creștini și de a cunoaște mai bine învățătura de credință ortodoxă.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Adormirea Maicii Domnului”; [ADRESA] satul Merii Petchi, comuna Nuci, judeţul Ilfov; [OFICIU PAROHIAL. NU SE INDICĂ NUMERE SAU ADRESE DE EMAIL PERSONALE] Nu are telefon şi site oficial.
BIBLIOGRAFIE: GHINEA Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
ALESSANDRESCU Constantin, Dicționar geografic al județului Ilfov, Societatea Geografică Română, Stabilimentul grafic Socec, 1892; Arhiva parohiei Merii Petchi- document nr. 99172, procese verbale;Cristofi CERCHEZ, Conacul-Iatan Poenaru, Merii Petchi http://cristoficerchez.blogspot.ro/2012/09/34conacul-frunzeanu-iatan-poenaru-merii.html 17.06.2015; http://artindex.ro/2011/07/30/s-a-stins-petre-oprea/ 17.06.2015
