Pământul românesc sfinţit de truda vrednicilor înaintaşi, păstrează – prin luminoasele locaşuri ale Sfintelor Mânăstiri, în vreme încrustate - îndumnezeite însuşiri ale poporului nostru, care a ştiut prin fapte bune să-şi înscrie numele în „Cartea Vieţii”.
Fie că adăpostesc morminte ale martirilor, moaşte ale sfinţilor, icoane făcătoare de minuni, duhovnici smeriţi ori călugări râvnitori, Sfintele Mânăstiri împlinesc lucrarea sfinţitoare a lui Dumnezeu pentru şi prin oameni, sporind rugăciunea, viaţa duhovnicească şi întărind credinţa cea dreaptă.
Fie că adăpostesc morminte ale martirilor, moaşte ale sfinţilor, icoane făcătoare de minuni, duhovnici smeriţi ori călugări râvnitori, Sfintele Mânăstiri împlinesc lucrarea sfinţitoare a lui Dumnezeu pentru şi prin oameni, sporind rugăciunea, viaţa duhovnicească şi întărind credinţa cea dreaptă.
Mânăstirea prin smerita nevoinţă a celor ce se ostenesc întru aceasta, devine izvor de pace, binecuvântare, bucurie, iubire şi lăuntrică luminare.
„Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu!” (Epistola cătrea Evrei: 12, 14)
Mânăstirea „Sfântul Nicolae – Sitaru” este monument de artă şi arhitectură religioasă, situat la 40 kilometri de capitala ţării, pe o movilă de pământ din lunca inundabilă a Ialomiţei. Aşezământul monastic de la Sitaru, înconjurat de pădurea ce ne aduce aminte de taina şi frmuseţea vestiţilor Codri ai Vlăsiei, ni se înfăţişează ca având un istoric deopotrivă de bogat şi zbuciumat.A. Istoricul bisericii parohiale: Biserica cu hramul “Sfantul Ierarh Nicolae” a fost construita intre ani 1809 – 1812prin grija si cheltuiala Boierului Dragodana Constantin in forma de nava cu o singura turla pe pronaos si cu o absida la altar. Biserica avea pardoseala de beton iar tavanul se afla la nivelul acoperisului. Biserica a fost cladita din caramida avand un zid masiv de peste 70 cm,era invelita cu table galvanizata. Catapeteasma bisericii este executata din lemn de tei, prevazuta cu doua registre avand 12 icoane fiecare. Biserica are 7 ferestre pictate cu vitralii radand scene biblice. Pritvorul bisericii a fost adaugat anul 1994. Fiind una dintre cele mai vechi biserici din zona, aceasta detine doua placi memorial cu eroii orasului Buftea cazuti in Primul Razboi Mondial 1916- 1918 - opera a sculptorului Ion Iordanescu – placi asezate in pronaos pe peretiilaterali ai bisericii. In urma seismului din 1977 sfantul locas a fost avariat, fiind necesara refacerea picturii. Intre anii 1978 – 1981 s-a refacut picture de catre pictorul Ion Tudorache. Cu acest prilej s-a impresmuit curtea cu gard metallic, s-a amenajat o alee de acces, s-a electrificat biserica, s-au adus strane sculptate de la Grumazesti –Neamt. Biserica nu detine obiecte de valuare. Preoti parohi : Badea Popescu( 1918 -1938), Procopie Badescu(1942 -1962), Marcu Toma(1962-1978), Emanoil Lazarescu(1978 -1991), Nicolae Chirindel(1993 -2010), Alin Daniel Dumitru(2010 – present).
„Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu!” (Epistola cătrea Evrei: 12, 14)
Mânăstirea „Sfântul Nicolae – Sitaru” este monument de artă şi arhitectură religioasă, situat la 40 kilometri de capitala ţării, pe o movilă de pământ din lunca inundabilă a Ialomiţei. Aşezământul monastic de la Sitaru, înconjurat de pădurea ce ne aduce aminte de taina şi frmuseţea vestiţilor Codri ai Vlăsiei, ni se înfăţişează ca având un istoric deopotrivă de bogat şi zbuciumat.A. Istoricul bisericii parohiale: Biserica cu hramul “Sfantul Ierarh Nicolae” a fost construita intre ani 1809 – 1812prin grija si cheltuiala Boierului Dragodana Constantin in forma de nava cu o singura turla pe pronaos si cu o absida la altar. Biserica avea pardoseala de beton iar tavanul se afla la nivelul acoperisului. Biserica a fost cladita din caramida avand un zid masiv de peste 70 cm,era invelita cu table galvanizata. Catapeteasma bisericii este executata din lemn de tei, prevazuta cu doua registre avand 12 icoane fiecare. Biserica are 7 ferestre pictate cu vitralii radand scene biblice. Pritvorul bisericii a fost adaugat anul 1994. Fiind una dintre cele mai vechi biserici din zona, aceasta detine doua placi memorial cu eroii orasului Buftea cazuti in Primul Razboi Mondial 1916- 1918 - opera a sculptorului Ion Iordanescu – placi asezate in pronaos pe peretiilaterali ai bisericii. In urma seismului din 1977 sfantul locas a fost avariat, fiind necesara refacerea picturii. Intre anii 1978 – 1981 s-a refacut picture de catre pictorul Ion Tudorache. Cu acest prilej s-a impresmuit curtea cu gard metallic, s-a amenajat o alee de acces, s-a electrificat biserica, s-au adus strane sculptate de la Grumazesti –Neamt. Biserica nu detine obiecte de valuare. Preoti parohi : Badea Popescu( 1918 -1938), Procopie Badescu(1942 -1962), Marcu Toma(1962-1978), Emanoil Lazarescu(1978 -1991), Nicolae Chirindel(1993 -2010), Alin Daniel Dumitru(2010 – present).
În secolul al XV-lea a existat aici o biserică de lemn îngrijită de pustnicii care vieţuiau în pădurea deasă a Vlăsiei.
Cu multă dragoste şi mari cheltuieli, în anul 1627, Marele Vornic - Jupân Papa Greceanu (cu soţia sa, Elina) a ridicat din temelie o biserică nouă închinată Sfântului Nicolae şi chilii, pe care le-a împrejmuit cu zid de apărare.
Străbunic al viitorului voievod şi martir Constantin Brâncoveanu (prin fiica sa Păuna, bunica domnitorului), Papa Greceanu a fost o figură remarcabilă în istoria Ţării Româneşti: la curte, a îndeplinit diferite funcţii - din vremea lui Mihai Viteazul până în 1631 când moare. Rând pe rând a fost Registrator al Divanului Domnesc, Mare Vornic, Logofăt şi Mare Logofăt.
Cu multă dragoste şi mari cheltuieli, în anul 1627, Marele Vornic - Jupân Papa Greceanu (cu soţia sa, Elina) a ridicat din temelie o biserică nouă închinată Sfântului Nicolae şi chilii, pe care le-a împrejmuit cu zid de apărare.
Străbunic al viitorului voievod şi martir Constantin Brâncoveanu (prin fiica sa Păuna, bunica domnitorului), Papa Greceanu a fost o figură remarcabilă în istoria Ţării Româneşti: la curte, a îndeplinit diferite funcţii - din vremea lui Mihai Viteazul până în 1631 când moare. Rând pe rând a fost Registrator al Divanului Domnesc, Mare Vornic, Logofăt şi Mare Logofăt.
La 15 aprilie 1631, domnitorul Leon Tomşa emite un hrisov prin care întăreşte stăpânirea Mânăstirii „Sfântul Nicolae” asupra „Mânăstirii Părvuleşti”, care-i fusese închinată ca metoc.
În anul 1752, Jupân Gheorghe Greceanu şi stareţul Antim al „Mânăstirii Sărindar” din Bucureşti încep lucrările de refacere. Acum este adăugat pridvorul cu cele 8 coloane de piatră sculptate în stil brâncovenesc. Biserica este pictată în interior şi exterior de preoţii Dima şi Neacşa din Braşov, dinpreună cu ucenicii lor, fiind abordat un stil clasic neo-bizantin. Catapeteasma este sculptată în lemn şi aparţine aceleiaşi epoci, fiind evident curentul brâncovenesc târziu.
Din 1778 datează prima menţiune tipărită despre Mânăstire, în memoriile generalului von Bauer.
În anul 1752, Jupân Gheorghe Greceanu şi stareţul Antim al „Mânăstirii Sărindar” din Bucureşti încep lucrările de refacere. Acum este adăugat pridvorul cu cele 8 coloane de piatră sculptate în stil brâncovenesc. Biserica este pictată în interior şi exterior de preoţii Dima şi Neacşa din Braşov, dinpreună cu ucenicii lor, fiind abordat un stil clasic neo-bizantin. Catapeteasma este sculptată în lemn şi aparţine aceleiaşi epoci, fiind evident curentul brâncovenesc târziu.
Din 1778 datează prima menţiune tipărită despre Mânăstire, în memoriile generalului von Bauer.
Cutremurul din anul 1802 afectează parţial biserica. Turla de pe naosul bisericii se prăbuşeşte, este reparată provizoriu, fiind rezidită abia în anul 1962, când se fac reparaţii capitale.
În anul 1810, vechea bisericuţă de lemn exista încă, dar se afla într-o stare avansată de degradare. Cărturarul Dionisie Fotino, în 1859, menţionează Mânăstirea printre cele de-sine-stătătoare.
Prin decretul de secularizare din anul 1864, averile mânăstirii au fost confiscate. Din anul 1864 până în anul 1872, Mânăstirea rămâne fără vieţuitori. Din consemnările vremii rezultă că ultimul nevoitor al chinoviei pustiite era Constantin Duhovnicul.
În anul 1887, aşezământul avea să însumeze un număr de 5 nevoitori. Ultimul dintre ei va trece la Domnul în anul 1915. Din preţuire faţă de acesta, localnicii vor numi mânăstirea „Biserica lui Popa Gheorghe din Luncă”.
În anul 1810, vechea bisericuţă de lemn exista încă, dar se afla într-o stare avansată de degradare. Cărturarul Dionisie Fotino, în 1859, menţionează Mânăstirea printre cele de-sine-stătătoare.
Prin decretul de secularizare din anul 1864, averile mânăstirii au fost confiscate. Din anul 1864 până în anul 1872, Mânăstirea rămâne fără vieţuitori. Din consemnările vremii rezultă că ultimul nevoitor al chinoviei pustiite era Constantin Duhovnicul.
În anul 1887, aşezământul avea să însumeze un număr de 5 nevoitori. Ultimul dintre ei va trece la Domnul în anul 1915. Din preţuire faţă de acesta, localnicii vor numi mânăstirea „Biserica lui Popa Gheorghe din Luncă”.
Prin anul 1928 doi părinţi de la “Mânăstirea Căldăruşani” – Atanasie şi Martirie - descoperă “Biserica din Pădure”, care era pustiită şi - primind binecuvântare - se stabilesc aici. Tot acum Mânăstirea este transformată în Schit dependent de “Chinovia Căldăruşanilor”.
În urma cutremurului din 1940, biserica a fost grav avariată, fără a fi însă distrusă. În anul 1944, un număr de 24 de călugări de la „Mânăstirea Noul Neamţ” (Chiţcani – Basarabia) s-au refugiat aici din calea tancurilor sovietice. Prin decretul 410 din 1959, autorităţile comuniste au scos călugări din mânăstiri şi cu această ocazie Aşezământul monahal de la Sitaru redevine schit dependent de „Mânăstirea Căldăruşani”.
În urma cutremurului din 1940, biserica a fost grav avariată, fără a fi însă distrusă. În anul 1944, un număr de 24 de călugări de la „Mânăstirea Noul Neamţ” (Chiţcani – Basarabia) s-au refugiat aici din calea tancurilor sovietice. Prin decretul 410 din 1959, autorităţile comuniste au scos călugări din mânăstiri şi cu această ocazie Aşezământul monahal de la Sitaru redevine schit dependent de „Mânăstirea Căldăruşani”.
Între anii 1960 şi 1962, prin grija Părintelui Veniamin şi a Direcţiei Monumentelor Istorice, se fac ample lucrări de reabilitare care vor viza biserica mânăstirii cât şi zidul de incintă al acesteia.
Istoria recentă a Mânăstirii „Sfântul Nicolae – Sitaru” şi chipul ei de astăzi se conturează începând cu anul 1971, când la conducerea acesteia este adus Părintele Arhimandrit Damian Bogdan. Din 1973 încep să vină la schit noi fraţi, iar spaţiul locativ pentru aceştia devine impropriu şi insuficient. De aceea vechile chilii din pământ au fost demolate în anul 1975.
În acest sens, efortul comun al obştii, sprijinite de Părintele Gherontie Ghenoiu (duhovnic al Catedralei Patriarhale), de viitorul Monah Gherasim Părăuşanu (pe atunci- reputat avocat) şi de credincioşi iubitori de frumos, a condus la împlinirea unor realizări notabile: chilii noi – 1975/1980, paraclis - 1986, anexe gospodăreşti – 1980/1990, restaurarea bisericii – 1988/1993 şi arhondaricul - 2000.
După căderea regimului comunist, Sfânta Mânăstire devine tot mai înfloritoare adunând părinţi şi fraţi, pentru care bătrânii Damian Arhimandritul şi Gherasim Monahul au constituit adevărate modele de viaţă călugărească. Trecând la Domnul Părintele Arhimandrit Damian Bogdan (14 august 2003), conducerea mânăstirii i-a fost încredinţată Părintelui Nicolae Marinescu.
La începutul anului 2005, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, la cârma duhovnicească a acestei Mânăstiri a fost trimis Ieromonahul Siluan Ionaşcu, care a pus mult suflet pentru înflorirea ei spirituală şi materială.
De la data de 1 iulie 2009, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, în ascultarea şi demnitatea de stareţ al acestei chinovii a fost rânduit Prea Cuviosul Părinte Natanael Haraga, sub conducerea căruia s-au demarat ample lucrări de reabilitare şi punere în valoare a ansamblului arhitectural.
Sfintele slujbe sunt săvârşite după tipicul mânăstiresc, călugării îndeplinind şi astăzi, ca în trecut, misiunea de rugători şi mijlocitori către Dumnezeu pentru întreaga lume.
În acest sens, efortul comun al obştii, sprijinite de Părintele Gherontie Ghenoiu (duhovnic al Catedralei Patriarhale), de viitorul Monah Gherasim Părăuşanu (pe atunci- reputat avocat) şi de credincioşi iubitori de frumos, a condus la împlinirea unor realizări notabile: chilii noi – 1975/1980, paraclis - 1986, anexe gospodăreşti – 1980/1990, restaurarea bisericii – 1988/1993 şi arhondaricul - 2000.
După căderea regimului comunist, Sfânta Mânăstire devine tot mai înfloritoare adunând părinţi şi fraţi, pentru care bătrânii Damian Arhimandritul şi Gherasim Monahul au constituit adevărate modele de viaţă călugărească. Trecând la Domnul Părintele Arhimandrit Damian Bogdan (14 august 2003), conducerea mânăstirii i-a fost încredinţată Părintelui Nicolae Marinescu.
La începutul anului 2005, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, la cârma duhovnicească a acestei Mânăstiri a fost trimis Ieromonahul Siluan Ionaşcu, care a pus mult suflet pentru înflorirea ei spirituală şi materială.
De la data de 1 iulie 2009, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, în ascultarea şi demnitatea de stareţ al acestei chinovii a fost rânduit Prea Cuviosul Părinte Natanael Haraga, sub conducerea căruia s-au demarat ample lucrări de reabilitare şi punere în valoare a ansamblului arhitectural.
Sfintele slujbe sunt săvârşite după tipicul mânăstiresc, călugării îndeplinind şi astăzi, ca în trecut, misiunea de rugători şi mijlocitori către Dumnezeu pentru întreaga lume.
Date de contact:
Adresa poştală: Com. Grădiştea, Jud. Ilfov, Cod 077111.
Cont: RO59RNCB0090000509150001, deschis la BCR - Lipscani
Site: www.manastireasitaru.ro
Conducător unitate: Stareţ – Protosinghel Natanael Haraga
Contacte: Telefon: 0243.280.165 / 0724.112.914
Email: natanael.virgil@gmail.com
Secretar: Ieromonah Hrisostom Iorgulescu
Contacte: Telefon: 0720.915.550.
Email: ihrisostom@yahoo.com
Adresa poştală: Com. Grădiştea, Jud. Ilfov, Cod 077111.
Cont: RO59RNCB0090000509150001, deschis la BCR - Lipscani
Site: www.manastireasitaru.ro
Conducător unitate: Stareţ – Protosinghel Natanael Haraga
Contacte: Telefon: 0243.280.165 / 0724.112.914
Email: natanael.virgil@gmail.com
Secretar: Ieromonah Hrisostom Iorgulescu
Contacte: Telefon: 0720.915.550.
Email: ihrisostom@yahoo.com
