I.1.1. PAROHIA SĂFTICA
A. Istoricul comunității parohiale
Parohia Săftica este situată geografic în partea de nord a județului Ilfov și face parte din Protopopiatul Ilfov-Nord.
Numele satului, Săftica, „a fost impus de numele ctitorului bisericii din această localitate, anume Safta Slătineanu, a doua soție a vornicului Radu Slătineanu.” In anul 1898, Ing. George Ioan Lahovari, spunea că „satul Săftica face parte din Comuna Balotești, spre Vest de Preoțești, situat la Sud-Est de Pădurea Vlăsia, între Valea Călugărului și Pâslari. Prin mijlocul satului trece Șoseaua Națională București-Ploiești. Se întinde pe o suprafață de 352 ha și are o populație de 82 de locuitori. Are o biserică cu hramul Sfânta Treime, un heleșteu și un pod stătător.”
Aflat pe axa București-Ploiești, Satul Săftica a beneficiat şi beneficiază şi în prezent de numeroşi factori favorabili dezvoltării economice şi culturale, datorită situării la interferenţa zonelor de influenţă a capitalei şi a muncipiului Ploieşti: „existenţa unor resurse naturale diversificate (climat şi soluri fertile favorabile practicării agriculturii; resurse piscicole, cinegetice, forestiere, etc.); grad ridicat de accesibilitate rutieră şi feroviară (Drumul Naţional 1, Magistralele C.F.R. 300 şi 500); grad relativ ridicat de calificare şi grad ridicat de adaptabilitate al forţei de muncă; profil socio-economic relativ diversificat; grad ridicat de accesibilitate la diverse servicii sociale, culturale, de educaţie şi de cercetare; potenţial recreativ şi turistic ridicat.”
B. Istoricul bisericii parohiale
Biserica satului Săftica a fost ctitorită de Radu Slătineanu şi soţia lui Safta, în timpul domnitorului Alexandru Constantin Moruzi Voievod și a Mitropolitului Dositei Filliti , având hramul Sfintei Treimi, Sfântul Dimitrie şi Sfânta Elisabeta, în anul 1801.
Biserica a fost construită în stil bizantin în formă de cruce. Materialul folosit a fost cărămida arsă, făcută în curtea conacului clucerului Radu Slătineanu. Trecerea din curtea conacului spre biserică se făcea printr-o portiţă din lemn masiv care a rezistat timpului, ea fiind prezentă şi astăzi.
Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis, ale cărui arcade sunt susţinute de stâlpi cilindrici, ale căror capiteluri superioare şi inferioare au formă cilindrică cu diametrele mai mari decât ale stâlpilor de susţinere.
În partea superioară a stâlpilor se află grinzile de susţinere, toate din lemn de stejar, ecarisat cu ajutorul topoarelor de cioplit.
Pe frontiscipiul pridvorului se află trei nişe puţin adânci, în care se vor executa scene biblice, odată cu pictarea bolţii pridvorului şi el fără pictură în prezent.
Ușa veche și originală de intrare în pronaos se află la locul ei în partea interioară a bisericii, fiind dublată la exterior de o uşă nouă. Aceasta este încrustată cu diverse ornamente, iar în partea ei superioară se află sculptat Sfântul Gheorghe.
Uşa originala este confecţionată din dulapi groşi din lemn de stejar, negeluită, avand inscripția „1801 Iulie”.
Ferecătura uşii originale se păstrează şi acum. Piesele metalice sunt executate de meşteri fierari şi sunt fixate de cele patru scânduri ale uşii cu nişte cuie în formă de "ţinte" şi ele executate de fierar. Broasca încuietoare, ca şi cheia acesteia, sunt piese "ţigăneşti".
Ulterior, probabil după cutremurul din 1940, clopotul şi toaca au fost mutate din turla bisericii în curtea lăcaşului sfânt, fiind montate pe un suport metalic.
Întregul pronaos este pictat, dar din pictura originală se mai pastrează doar fragmente, executate în frescă.
Tot original este şi tabloul votiv care reprezintă pe cei doi ctitori şi pe nepotul lor Iancu, toţi îmbrăcaţi în costume boiereşti de epocă.
Fragmente din pictura originală se mai găsesc şi pe bolta pronaosului.
Separarea pronaosului de naos este făcută de trei arcade susţinute de doi stâlpi de formă tronconica. Arcadele şi stâlpii sunt tencuiţi şi pictaţi cu motive florale. Pictura naosului nu mai este cea originală. Actuala pictură a fost executată în vara aceluiaşi an, 2003, sub supravegherea profesorului Nicolae Sava.
De jur împrejurul naosului se află montate 20 de strane şi un jilţ arhieresc, toate noi şi care au fost executate sculptorul Tanase Constantin (Vânători-Neamț).
Pe bolta naosuluise află montat şi susţinut de patru lanţuri policandrul, executat prin turnarea alamei, având doua rânduri de corpuri de iluminat. Pe policandru se poate citi inscripția „Donat de principele Dumitru și principesa Vaentina Soutzo. 1940”.
Catapeteasma este originală, din zid și destul de rar întâlnit, cu o singură ușă diaconească, cea de miazănoapte. Ușile Împărătești filigranate, sunt sculptate în lemn și suflate cu aur, executate în atelierele C.M.I de către sculptorul C.Guran în 1940.
O bună parte a picturii cupolei din altar păstrează pe cea originală.
Pătrunderea luminii naturale se face prin cinci ferestre, două în pronaos, două în naos şi una în altar, toate având tocuri din lemn masiv şi gros din stejar.
Ferestrele au montate grilaje metalice pentru securitate, iar lumina pătrunde prin vitralii donate de epitropul bisericii, domnul Gheorghe Sandu in anul 2004.
În partea superioară a zidurilor se află 30 de ogive care înconjoară biserica şi care, odată cu pictarea la exterior a bisericii, vor fi şi ele pictate.
Acoperişul este făcut cu olane semicilindrice.
Biserica are o singură turlă situată deasupra naosului iar în partea ei superioară are montată crucea din metal.
Nicolae Iorga, impresionat că biserica arăta, „așa de ruinată și de părăsită”, la propunerea unui moșier local, Ion Ciocârlie, a demarat lucrările de restaurare care s-au finalizat la data de 14 aprilie1940.
La ceremonia religioasă pentru resfinţirea bisericii au luat parte şi ambasadorii Portugaliei, Danemarcei şi al S.U.A. Nicolae Iorga a ținut o cuvantare.
La 10 noiembrie 1940, din cauza cutremurului de pământ, biserica a suferit multiple stricăciuni, fiind afectată grav structura de rezistență.
Lucrările efectuate în perioada 1940-1942 au fost încredinţate spre execuţie unui consorţiu format din Becu Ştefen, H.Teodoru, Nicolae Ghika-Budeşti şi Vasile Moisescu.
În anul 1942 au fost încheiate şi lucrările de consolidare execu tate în interiorul bisericii.
Numele celui mai vechi preot care a slujit în această biserică este Marin, apoi Preotul Andrei. După anul terminării primului război mondial, când biserica a fost închisă, şi până în 1939, nu a slujit niciun preot. Apoi tânărul preot lonescu lon a slujit la biserica satului şi în acelaşi timp şi la bisericile Petreşti şi Corbeanca, până în anul decesului său, 1991.
L-au urmat preoţii Marin Oprea, preotul Mihai Neațu, iar din anul 1998 și până în 2008 a slujit preotul Burcea Mihai-Cristian.
În timpu păstoririi sale, a fost executată pictura interioară şi cumpărarea mobilierului nou aflat în incinta bisericii.
După preotul Cristian Burcea a urmat preotul George Stoian, care începând din toamna anului 2008 este alături de enoriași continuând toate lucrările atât pe plan pastoral-misionar cât și administrativ.
C. Cimitirul
Prin bunăvoința Primăriei Balotești, în luna aprilie 2010, s-a realizat rețeaua de iluminat din cimitirul parohial, aflat în curtea Bisericii. În prezent tot cu ajutorul Consiliului Local, s-a extins cimitirul vechi, suplimentându-se cu o suprafață de 2000 de metri pătrați, teren pe care se va construi și o capelă mortuară, clopotnița, o sală praznicală și un spațiu pentru bibliotecă, arhivă și cancelaria parohială.
D. Toți preoții care au slujit la Biserica Săftica au păstorit enoriașii cu multă dragoste, implicându-se în special din punct de vedere catehetic și pastoral-misionar pentru apărarea și întărirea dreptei credințe. A existat o strânsă colaborare cu Școala Primară și cu Grădinița din localitate, s-a organizat corul bisericii, pelerinaje, etc. În fiecare an, la marile sărbători, s-au realizat acțiuni social-filantropice, colaborând în special cu Azilul de bătrâni de la Ciolpani.
După evenimentele din anul 1989, biserica a fost martoră Ia doua evenimente deosebite: găzduirea pentru câteva ore a tinerilor basarabeni participanţi la Marşul Crucii (2005), precum şi despre rămânerea peste noapte aici a sicriului Eroului Necunoscut, în drumul său spre Parcul Carol din Bucureşti.
E. Profilul actual al parohiei
În prezent, parohia are un număr de 345 familii, însumând 585 enoriași. Preotul este ajutat de Consiliul și Comitetul Parohial în activitatea filantropică și pastoral-misionară. Periodic se strâng colecte de alimente și bani pentru persoanelor nevoiașe din parohie. În perioada posturilor, se organizeaza seri catehetice iar in vacanța de vară, cursuri de pictură icoane pe sticlă. Există un parteneriat încheiat între Biserică și Școala Primară din Săftica.
Surse bibliografice:
Petcu, Marcu, Ieromonah; et. al. – Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România - EDITURA BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI, EDITURA MITROPOLIT IACOV PUTNEANU, 2011
Lahovari, George Ioan (1898). Marele Dicționar Geografic al Romîniei, București: Stab. grafic J. V. Socecu.
Buzăiatu, Florentina - Dinamica așezărilor rurale din spațiul adiacent axei Bucurști-Ploiești, Rezumatul tezei de doctorat, UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI, Facultatea de Geografie, București, 2012
Iorga, Nicolae – Bucureștii de acum un veac, după romanul unui avocat (Ioan EM. Bujoreanu, 1862), Academia Română, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1935.
Date de contact:
Parohia Săftica, Com. Balotești, Sat Săftica, cod 077015
* Hramurile: Sfânta Treime, Sfântul Dimitrie și Sfânta Elisabeta
* Paroh: Pr. Stoian George, tel. 0723675895
* Email: parohiasaftica@yahoo.com
* Site: saftica.protoieriailfovnord.ro
Parohia Săftica este situată geografic în partea de nord a județului Ilfov și face parte din Protopopiatul Ilfov-Nord.
Numele satului, Săftica, „a fost impus de numele ctitorului bisericii din această localitate, anume Safta Slătineanu, a doua soție a vornicului Radu Slătineanu.” In anul 1898, Ing. George Ioan Lahovari, spunea că „satul Săftica face parte din Comuna Balotești, spre Vest de Preoțești, situat la Sud-Est de Pădurea Vlăsia, între Valea Călugărului și Pâslari. Prin mijlocul satului trece Șoseaua Națională București-Ploiești. Se întinde pe o suprafață de 352 ha și are o populație de 82 de locuitori. Are o biserică cu hramul Sfânta Treime, un heleșteu și un pod stătător.”
Aflat pe axa București-Ploiești, Satul Săftica a beneficiat şi beneficiază şi în prezent de numeroşi factori favorabili dezvoltării economice şi culturale, datorită situării la interferenţa zonelor de influenţă a capitalei şi a muncipiului Ploieşti: „existenţa unor resurse naturale diversificate (climat şi soluri fertile favorabile practicării agriculturii; resurse piscicole, cinegetice, forestiere, etc.); grad ridicat de accesibilitate rutieră şi feroviară (Drumul Naţional 1, Magistralele C.F.R. 300 şi 500); grad relativ ridicat de calificare şi grad ridicat de adaptabilitate al forţei de muncă; profil socio-economic relativ diversificat; grad ridicat de accesibilitate la diverse servicii sociale, culturale, de educaţie şi de cercetare; potenţial recreativ şi turistic ridicat.”
B. Istoricul bisericii parohiale
Biserica satului Săftica a fost ctitorită de Radu Slătineanu şi soţia lui Safta, în timpul domnitorului Alexandru Constantin Moruzi Voievod și a Mitropolitului Dositei Filliti , având hramul Sfintei Treimi, Sfântul Dimitrie şi Sfânta Elisabeta, în anul 1801.
Biserica a fost construită în stil bizantin în formă de cruce. Materialul folosit a fost cărămida arsă, făcută în curtea conacului clucerului Radu Slătineanu. Trecerea din curtea conacului spre biserică se făcea printr-o portiţă din lemn masiv care a rezistat timpului, ea fiind prezentă şi astăzi.
Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis, ale cărui arcade sunt susţinute de stâlpi cilindrici, ale căror capiteluri superioare şi inferioare au formă cilindrică cu diametrele mai mari decât ale stâlpilor de susţinere.
În partea superioară a stâlpilor se află grinzile de susţinere, toate din lemn de stejar, ecarisat cu ajutorul topoarelor de cioplit.
Pe frontiscipiul pridvorului se află trei nişe puţin adânci, în care se vor executa scene biblice, odată cu pictarea bolţii pridvorului şi el fără pictură în prezent.
Ușa veche și originală de intrare în pronaos se află la locul ei în partea interioară a bisericii, fiind dublată la exterior de o uşă nouă. Aceasta este încrustată cu diverse ornamente, iar în partea ei superioară se află sculptat Sfântul Gheorghe.
Uşa originala este confecţionată din dulapi groşi din lemn de stejar, negeluită, avand inscripția „1801 Iulie”.
Ferecătura uşii originale se păstrează şi acum. Piesele metalice sunt executate de meşteri fierari şi sunt fixate de cele patru scânduri ale uşii cu nişte cuie în formă de "ţinte" şi ele executate de fierar. Broasca încuietoare, ca şi cheia acesteia, sunt piese "ţigăneşti".
Ulterior, probabil după cutremurul din 1940, clopotul şi toaca au fost mutate din turla bisericii în curtea lăcaşului sfânt, fiind montate pe un suport metalic.
Întregul pronaos este pictat, dar din pictura originală se mai pastrează doar fragmente, executate în frescă.
Tot original este şi tabloul votiv care reprezintă pe cei doi ctitori şi pe nepotul lor Iancu, toţi îmbrăcaţi în costume boiereşti de epocă.
Fragmente din pictura originală se mai găsesc şi pe bolta pronaosului.
Separarea pronaosului de naos este făcută de trei arcade susţinute de doi stâlpi de formă tronconica. Arcadele şi stâlpii sunt tencuiţi şi pictaţi cu motive florale. Pictura naosului nu mai este cea originală. Actuala pictură a fost executată în vara aceluiaşi an, 2003, sub supravegherea profesorului Nicolae Sava.
De jur împrejurul naosului se află montate 20 de strane şi un jilţ arhieresc, toate noi şi care au fost executate sculptorul Tanase Constantin (Vânători-Neamț).
Pe bolta naosuluise află montat şi susţinut de patru lanţuri policandrul, executat prin turnarea alamei, având doua rânduri de corpuri de iluminat. Pe policandru se poate citi inscripția „Donat de principele Dumitru și principesa Vaentina Soutzo. 1940”.
Catapeteasma este originală, din zid și destul de rar întâlnit, cu o singură ușă diaconească, cea de miazănoapte. Ușile Împărătești filigranate, sunt sculptate în lemn și suflate cu aur, executate în atelierele C.M.I de către sculptorul C.Guran în 1940.
O bună parte a picturii cupolei din altar păstrează pe cea originală.
Pătrunderea luminii naturale se face prin cinci ferestre, două în pronaos, două în naos şi una în altar, toate având tocuri din lemn masiv şi gros din stejar.
Ferestrele au montate grilaje metalice pentru securitate, iar lumina pătrunde prin vitralii donate de epitropul bisericii, domnul Gheorghe Sandu in anul 2004.
În partea superioară a zidurilor se află 30 de ogive care înconjoară biserica şi care, odată cu pictarea la exterior a bisericii, vor fi şi ele pictate.
Acoperişul este făcut cu olane semicilindrice.
Biserica are o singură turlă situată deasupra naosului iar în partea ei superioară are montată crucea din metal.
Nicolae Iorga, impresionat că biserica arăta, „așa de ruinată și de părăsită”, la propunerea unui moșier local, Ion Ciocârlie, a demarat lucrările de restaurare care s-au finalizat la data de 14 aprilie1940.
La ceremonia religioasă pentru resfinţirea bisericii au luat parte şi ambasadorii Portugaliei, Danemarcei şi al S.U.A. Nicolae Iorga a ținut o cuvantare.
La 10 noiembrie 1940, din cauza cutremurului de pământ, biserica a suferit multiple stricăciuni, fiind afectată grav structura de rezistență.
Lucrările efectuate în perioada 1940-1942 au fost încredinţate spre execuţie unui consorţiu format din Becu Ştefen, H.Teodoru, Nicolae Ghika-Budeşti şi Vasile Moisescu.
În anul 1942 au fost încheiate şi lucrările de consolidare execu tate în interiorul bisericii.
Numele celui mai vechi preot care a slujit în această biserică este Marin, apoi Preotul Andrei. După anul terminării primului război mondial, când biserica a fost închisă, şi până în 1939, nu a slujit niciun preot. Apoi tânărul preot lonescu lon a slujit la biserica satului şi în acelaşi timp şi la bisericile Petreşti şi Corbeanca, până în anul decesului său, 1991.
L-au urmat preoţii Marin Oprea, preotul Mihai Neațu, iar din anul 1998 și până în 2008 a slujit preotul Burcea Mihai-Cristian.
În timpu păstoririi sale, a fost executată pictura interioară şi cumpărarea mobilierului nou aflat în incinta bisericii.
După preotul Cristian Burcea a urmat preotul George Stoian, care începând din toamna anului 2008 este alături de enoriași continuând toate lucrările atât pe plan pastoral-misionar cât și administrativ.
C. Cimitirul
Prin bunăvoința Primăriei Balotești, în luna aprilie 2010, s-a realizat rețeaua de iluminat din cimitirul parohial, aflat în curtea Bisericii. În prezent tot cu ajutorul Consiliului Local, s-a extins cimitirul vechi, suplimentându-se cu o suprafață de 2000 de metri pătrați, teren pe care se va construi și o capelă mortuară, clopotnița, o sală praznicală și un spațiu pentru bibliotecă, arhivă și cancelaria parohială.
D. Toți preoții care au slujit la Biserica Săftica au păstorit enoriașii cu multă dragoste, implicându-se în special din punct de vedere catehetic și pastoral-misionar pentru apărarea și întărirea dreptei credințe. A existat o strânsă colaborare cu Școala Primară și cu Grădinița din localitate, s-a organizat corul bisericii, pelerinaje, etc. În fiecare an, la marile sărbători, s-au realizat acțiuni social-filantropice, colaborând în special cu Azilul de bătrâni de la Ciolpani.
După evenimentele din anul 1989, biserica a fost martoră Ia doua evenimente deosebite: găzduirea pentru câteva ore a tinerilor basarabeni participanţi la Marşul Crucii (2005), precum şi despre rămânerea peste noapte aici a sicriului Eroului Necunoscut, în drumul său spre Parcul Carol din Bucureşti.
E. Profilul actual al parohiei
În prezent, parohia are un număr de 345 familii, însumând 585 enoriași. Preotul este ajutat de Consiliul și Comitetul Parohial în activitatea filantropică și pastoral-misionară. Periodic se strâng colecte de alimente și bani pentru persoanelor nevoiașe din parohie. În perioada posturilor, se organizeaza seri catehetice iar in vacanța de vară, cursuri de pictură icoane pe sticlă. Există un parteneriat încheiat între Biserică și Școala Primară din Săftica.
Surse bibliografice:
Petcu, Marcu, Ieromonah; et. al. – Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România - EDITURA BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI, EDITURA MITROPOLIT IACOV PUTNEANU, 2011
Lahovari, George Ioan (1898). Marele Dicționar Geografic al Romîniei, București: Stab. grafic J. V. Socecu.
Buzăiatu, Florentina - Dinamica așezărilor rurale din spațiul adiacent axei Bucurști-Ploiești, Rezumatul tezei de doctorat, UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI, Facultatea de Geografie, București, 2012
Iorga, Nicolae – Bucureștii de acum un veac, după romanul unui avocat (Ioan EM. Bujoreanu, 1862), Academia Română, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1935.
Date de contact:
Parohia Săftica, Com. Balotești, Sat Săftica, cod 077015
* Hramurile: Sfânta Treime, Sfântul Dimitrie și Sfânta Elisabeta
* Paroh: Pr. Stoian George, tel. 0723675895
* Email: parohiasaftica@yahoo.com
* Site: saftica.protoieriailfovnord.ro
